"A! Paradoxie... nu-i ea cu adevărat formula universală unică (pentru macro şi microcosmosul) pe care în zadar a căutat Einstein să o exprime cuantificat? Nu e trăsătura caracteristică a învăţăturii creştine? Nu ne exprimă ea mai bine decât oricare alta pe noi?"
(N. Steinhardt)
Steinhardt şi paradoxurile libertăţii este o carte fabuloasă, extraordinară, incomparabilă cu monografiile tip didactic sau călinescian existente în cultura română de astăzi. Poate fi chiar una paradigmatică, un început de serie nouă.
Nu ştim ce să admirăm mai întâi: vastitatea informaţiei, sinteza rezultatelor cercetării minuţioase, îndelungi ca în simbolistica cifrei şapte?; empatia faţă de subiectul investigaţiei şi totodată detaşarea de anumite exagerări interpretative?; "dreapta cumpănă" în analiză?; scoaterea în lumina tare a zilei a pandemoniului securisto-comunist?; demascarea neiertătoare prin documentele de la CNSAS a metodelor sinistre folosite de ideologii şi executanţii regimului, de la nivelul înalt până la cel mai neînsemnat ins care-l alcătuiau; stilul impersonal, academic alternând cu cele mai neaşteptate metafore şi fraze de neuitat?; amprenta stilistică proprie scriitorului?
Răspunsul vine în mod firesc: totul dar îndeosebi senzaţia de viaţă ce pâlpâie şi se aprinde cu fiecare pagină citită; incredibila prezenţă aproape carnal-spirituală a "samuraiului" N. Steinhardt, în multiple feţe adunate într-o singură fiinţă demnă şi liberă; un model uman şi cultural veritabil.
Construind un triptic şI. Biografie, ideologii, metamorfoze spirituale, II. În cerc: 30 de ani în vizorul Securităţii, III. Câteva teme steinhardtiene (şi tot atâtea aproximări)ţ cu trimitere la iconografia creştină, urmărind să refacă Bildungsromanul acestui om complex, nepervertit în lumea aplatizată, strivită de funeste ideologii năpustite