Peste un an, la Braşov, va avea loc cel de-al XVIII congres internaţional al foştilor deţinuţi politic. Pentru realizarea acestui eveniment, şi nu numai, deţinuţii politic din România au solicitat sprijin de la Preşedinţie, Guvern, şi alte instituţii de la nivel central, însă nici nu au fost băgaţi în seamă. Acuzând lipsa de interes, ei solicită în continuare reparaţii morale şi materiale, votarea legii lustraţiei, corectarea discrepanţelor dintre recunoştinţa oferită revoluţionarilor şi cea oferită celor care au luptat împotriva sistemului înainte de 89.

Anii trec, comunismul ţine de trecut, la fel ca şi cei care au luptat pentru ca românii să gândească şi să trăiască liberi. „Nu toţi am fost nişte lingăi ai partidului şi ai Moscovei”, a răbufnit ieri Octav Bjoza (foto), liderul foştilor deţinuţi politic din Braşov. El a arătat că după 20 de ani de democraţie, mai trăiesc abia 4.000 dintre „duşmanii sistemului” - cei care au avut curajul să se opună propagandei comuniste. Mulţi dintre aceşti dizidenţi deportaţi s-au stins fără ca să simtă că bătăile, torturile şi munca silnică pot fi mângâiate, măcar, de puţin respect.

Băsescu i-a condamnat la aşteptare

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politic din România acuză autorităţile centrale de lipsă de interes. „În urmă cu 4 luni am solicitat ca o mică delegaţie a deţinuţilor politic să fie primită de înalţii demnitari: preşedintele României, prim-ministrul, ministrul Culturii, Sănătăţii, primarul Capitalei. Le-am solicitat să ne primească pentru a-i informa despre problemele de sănătate, problemele de reparaţii morale, şi materiale”, a precizat Bjoza, explicând că „Statul nu ne dă nimic. Ne trimite să ne judecăm. Am colegi care s-au judecat 15 ani şi n-au primit nimic”. Binecunoscutul dizident Bjoza arată că multe din probleme sunt iscate de Decretul 118/1990, ce sună bine doar pe hârtie. În re