Solida monografie închinată Cercului Literar de la Sibiu a lui Dan Damaschin ne îngăduie a trece în revistă, din nou, avatarurile acestei importante grupări literare româneşti, revelatoare în înalt grad asupra împrejurărilor istorice de cele mai multe ori nefavorabile din jumătatea de veac în care s-a înscris. "Piatra fundamentală a noului edificiu spiritual", cum spune unul din componenţii săi, Cornel Regman, a reprezentat-o Manifestul publicat în ziarul "Viaţa" din 13 mai 1943, sub forma unui mesaj epistolar adresat lui E. Lovinescu, text care a acţionat cu puterea unui statut de la care n-ar fi fost permisă nicio derogare. Avînd natura unui veritabil act de identitate pentru semnatarii săi, ziua apariţiei acestuia a fost cu tinerească exuberanţă decretată de către Forumul Suprem, alcătuit din Ştefan Aug. Doinaş, I. Negoiţescu şi Cornel Regman, drept "ziua de sărbătoare a Cercului Literar". Ea va constitui o ocazie de reunire a cerchiştilor. Subsemnatul îşi aminteşte de cea din 1973, în cele două centre legate de întemeierea Cercului, Sibiu şi Cluj, la care, deşi invitat, cu mare regret n-a putut participa, împiedicat fiind cu rea intenţie de către satrapul de atunci al revistei "Familia", unde era redactor, un anume Stelian Vasilescu ce l-a obligat să fie "de serviciu", deşi nu era rîndul său... Manifestul a fost nu doar o profesiune de credinţă a celor ce l-au lansat (cu puţinele excepţii ale unor infideli, de la Romeo Dăscălescu la Ion Oana, ultimul fiindu-mi dascăl de folclor la Şcoala de literatură, în duhul unei apăsate obedienţe marxist-leniniste), ci şi un prilej de a-i relua, comenta, suplimenta ideile, de la editorialul Perspectivă, redactat de I. Negoiţescu (deşi nesemnat) cu care se deschide primul număr al "Revistei Cercului Literar" (ianuarie 1945) şi de la proiectul complementar al "euphorio­nismului", configurat în Un roman epistolar, pînă la S