O femeie este traficată de iubitul ei, care îi întinde capcana unui loc de muncă în străinătate, ce se dovedeşte a fi de fapt un bordel, o femeie devine prin mariaj captiva proaspătului ei soţ (It Happened Just Before, 2006), o chelneriţă îşi creşte fetiţa printre picăturile unei vieţi de vampă (Vollgas, 2001), tinere emigrante din fosta Iugoslavie trăiesc în ceţosul tablou al unui cartier deprimant din nordul Vienei (Nordrand, 1999), o mamă bosniacă şi fiica ei se străduiesc să supravieţuiască într-un Sarajevo cu rănile purulente, sfîrşit de război (Sarajevo, the Land of My Dreams). Sînt poveşti cu şi despre destinele unor femei, spuse la Muzeul Ţăranului Român, cu ajutorul Forumului Cultural Austriac, în cadrul evenimentului "Femei despre femei " 4 regizoare, 4 filme, 4 poveşti". Am ales una dintre ele.
Drepturi, nu milă
Ce aduce nou Anja Salomonowitz, regizorul filmului It Happened Just Before, este modalitatea de a spune. Dacă drama unei femei traficate, de exemplu, este spusă de obicei de victimă, care plînge şi are ochii acoperiţi, acum povestea ei este spusă de altcineva. Un vameş, administratorul unui bordel, o vecină, o femeie consul, un şofer de taxi sînt oameni care se opresc din viaţa lor de zi cu zi, privesc spre camera de luat vederi şi spun povestea unei femei traficate. Aceşti oameni sînt adevăraţi, meseriile lor sînt reale, nu sînt actori profesionişti şi regizoarei i-a luat ani de zile să îi găsească, să îi instruiască şi să îi facă să spună poveşti la care ei nu au fost martori, dar la care ar fi putut fi, sau poate chiar au fost şi nu au ştiut. Pentru că locurile în care lucrează " o vamă, un consulat, un taxi, un bordel " sînt puncte strategice ale traficului cu fiinţe umane, în speţă cu femei. "Femeile care se chinuie singure să spună ce li s-a întîmplat stîrnesc de obicei mila celor care le privesc. Am vrut să îndepărtez sentime
