Mircea fugise de două ori de la internatul din Braşov, în primul lui an de liceu. Fănică îl dusese înapoi, cu o răceală ameninţătoare care-l făcea pe fiul lui să uite că nu mai voia să calce pe la internat. A doua oară cînd s-a trezit cu el acasă, cîrciumarul l-a pus să probeze şorţul unuia dintre băieţii lui de prăvălie care vindeau covrigi şi dulciuri pe peron. I-a spus că asta-l aşteaptă dacă nu mai vrea să se întoarcă la liceul comercial din Braşov. Pe el îl scăpa şi de cheltuieli şi de griji. Domnul Mircea îşi făcea intrarea în afaceri şi mai cîştiga un ban, din bacşişuri. Nu era o ameninţare, ca data trecută, cînd Fănică de-abia se abţinuse să-l ia la palme, ci o promisiune liniştită, aproape binevoitoare. Pînă atunci, şi-a amintit Mircea, tatăl lui se ţinuse de toate promisiunile pe care i le făcuse. S-a întors la disciplina nemţească de la internat, fără să mai protesteze nici măcar în gînd, de teama şorţului negru, cu buzunare în faţă, care l-ar fi aşteptat acasă. Fănică i-a mai dat la Braşov o masă la resturant pedagogului de la internat şi l-a învăţat cîteva trucuri de pocher. Mai greu i-a fost cu directorul, care voia să-l exmatriculeze pe Mircea al lui pentru că strica reputaţia liceului. I-a închis gura doar cu două teancuri groase de bani cu banderola Băncii Naţionale. Dacă tot nu mai avea încotro, băiatul a început să înveţe, şi în anul următor ajunsese printre primii din clasă. Cînd a venit vacanţa de Crăciun şi-a împăturit cu grijă hainele, înainte de a le băga în geamantan, Printre haine a vîrît şi cărţile de şcoală, cu gîndul să se mai uite prin ele şi în vacanţă. Cînd s-a suit în tren, se simţea mai mult intern la Liceul Comercial din Braşov decît Mircică de la Medgidia. Cînd personalul de la Braşov a ajuns în Gara de Nord şi Mircea a schimbat trenul, să ajungă la Constanţa, s-a lăsat inundat de bucuria că se întoarce acasă ca elev al unui