La sfârşitul serialului despre Emma Bovary şi bovarism, să vedem ce scrie J. Vebert, în 2009 (op. cit. ant.), despre procesul intentat lui Flaubert &Madame Bovary, deschis la 29 ianuarie 1857, ora 11. Mai întâi că „în 1877, Anastasia nu avea nici un rid, deşi s-a crezut un timp că a fost îngropată“. (...) La sfârşitul serialului despre Emma Bovary şi bovarism, să vedem ce scrie J. Vebert, în 2009 (op. cit. ant.), despre procesul intentat lui Flaubert & Madame Bovary, deschis la 29 ianuarie 1857, ora 11. Mai întâi că „în 1877, Anastasia nu avea nici un rid, deşi s-a crezut un timp că a fost îngropată“. Notă: Anastasia este numele dat cenzurii sub domnia regelui Ludovic al XVIII-lea (1814–1824). Personificată printr-o zgripţuroaică, înarmată cu o foarfecă, numele său vine de la cel al papei Anastase I (399–401) care a interzis scrierile lui Origen (circa 185–254), filosof, teolog şi scriitor grec, părinte al bisericii greceşti, cu o operă de importanţă excepţională (v. studiile şi traducerile lui Cristian Bădiliţă).
Substitutul procurorului imperial, Ernest Pinard, a pronunţat timp de 90 de minute „un rechizitoriu agresiv, emfatic, amestec de prostie şi rea-credinţă“. Întreg rechizitoriul este stupefiant, între obtuzitate şi umor involuntar. Greu de citat ceva, cel mult două fraze. Prima: „Iată romanul; vi l-am povestit în întregime, nesuprimând nici o scenă (să povesteşti Doamna Bovary e o inepţie, n.n.). Se numeşte „Madame Bovary“, dar puteţi să îi daţi alt titlu, denumindu-l cu exactitate: Histoire des adultères d’une femme de provence“! Şi o frază bizară la sfârşitul rechizitoriului: „Arta fără regulă nu e artă; este ca o femeie care s-a dezbrăcat de toate veşmintele. A impune artei unica regulă a decenţei publice nu înseamnă a o aservi, ci a o onora“.
Flaubert era obosit după efortul depus la încheierea romanului şi părea mult mai î
