La ora actuala, lucrurile sunt, indeobste, cunoscute. Colosul din metal si beton de lânga Catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucuresti (str. General Berthelot 19), o dihanie demna de un Jurasic Park al zgârie-norilor (75 de metri inaltime: 4 subsoluri, parter plus 19 etaje) aflat la numai 8 (opt! ) metri de Catedrala – si numit, in derâderea celor sfinte, Catedral Plaza – a reprimit aprobarea de-a exista, de-a se dezvolta, de-a ameninta, de-a distruge.
Dupa ce Tribunalul Dâmbovita s-a pronuntat in vederea anularii autorizatiei de construire (nr. 179/18/B/43074), eliberata (ca urmare a unui sir de ilegalitati) de catre Primaria Sectorului 1 (in 24.02.2006), ne aflam, astazi, in fata unei realitati zguduitoare: trei judecatori ai Curtii de Apel din Ploiesti au rasturnat trei ani de solutii corecte in favoarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice, dând câstig de cauza Mafiei Imobiliare. Cei trei (Alexandrina Urleteanu, Valentin Nita si Maria Pohoata) au hotarât ca autorizatia este „perfect legala" si au incununat un lung sir de ilegalitati comise timp de 10 ani de catre reprezentanti de vârf ai autoritatii statului. Trebuie spus, insa, ca un singur for a dat dreptate adevarului – si, implicit, Bisericii Romano-Catolice: Senatul României, care a cerut, inca din noiembrie 2006, oprirea de indata a lucrarilor, exproprierea pentru cauza de utilitate publica cu dreapta despagubire (a fostului parculet), iar Ministerului Public cercetarea in amanunt a cazului, cu stabilirea si sanctionarea vinovatilor. Evident, autoritatile competente nu au luat in seama aceasta solicitare a forului legiuitor, ca dovada de câta autoritate se bucura Parlamentul in fata celor ce detin pâinea si cutitul.
Acestea sunt faptele; asupra lor nu mai insist, desi s-a creat o veritabila odisee, cu sute si mii de pagini, din care razbate glasul durut al credinciosilor catolici, t
