"C’est un scandal, ça" " încheie taximetristul. E magrebian, fusese profesor la el în ţară. A venit la Bruxelles în urmă cu vreo 15 ani şi, de atunci, e taximetrist. Pornisem conversaţia de la o replică nevinovată. Autorizaţia lui de funcţionare (afişată împreună cu tariful pe spătarul unuia dintre scaunele din faţă) era semnată Maria Ionescu. Doamna lucrează la primăria din Bruxelles şi, se vede treaba, eliberează licenţele taximetriştilor din oraş. Profesorul din nordul Africii mă întreabă dacă sînt şi eu român, ca doamna Ionescu. Îi confirm. Ştie cîte ceva despre ţara mea. Cu o lună în urmă cunoscuse o delegaţie venită la Bruxelles cu treburi. Au devenit cumva amici, au ieşit în oraş. Păstrase o amintire plăcută despre români. Oameni sofisticaţi, plimbaţi prin lume, cosmopoliţi. Cei mai mulţi erau bucureşteni, oameni de minister, din ce am dedus. Avea un singur of, taximetristul. Primarul. Da, în delegaţie era şi primarul unui oraş din Delta Dunării. Fuseseră în anul acela inundaţii teribile şi primarul venise, însoţit de oamenii de la minister, să solicite niscai fonduri de la Comisie, pentru reconstrucţie. Iniţial, taximetristul nu s-a mirat prea tare. Multă lume vine la Bruxelles pentru a căpăta fonduri. Spanioli, portughezi, nemţi, italieni, irlandezi îşi încrucişează proiectele şi influenţa întru nobilul scop de a atrage spre casă ceva fonduri comunitare. Nu, nu asta îl iritase pe taximetrist.
Pare-se însă că, la o cină în Grand Place, primarul a început să îi povestească (arătînd şi fotografii) ce minune naturală este Delta Dunării. Cît stuf, cît păsăret, ce de specii de peşti. Magrebianul îmi mărturisea că, la acea întîlnire, a tras următoarele concluzii: în primul rînd, că îşi va face un concediu în Deltă. A doua concluzie a lui era, de fapt, o nedumerire. "Cum, domnule, cînd eşti primarul principalei aşezări turistice şi poţi avea fantastice s
