Discutiile despre incalzirea globala sunt marcate de o dorinta tot mai arzatoare de a eradica gandirea "impura", ajungandu-se pana la punctul in care se pune sub semnul intrebarii insasi valoarea dezbaterii democratice. Dar refuzul discutiei duce la disparitia ratiunii in politicile publice.

In martie, consilierul stiintific al lui Al Gore, cercetatorul proeminent in domeniul climei, Jim Hansen, a proclamat ca atunci cand vorbim de combaterea incalzirii globale "procesul democratic nu functioneaza". Desi stiinta a demonstrat ca dioxidul de carbon provenit din combustibilii fosili incalzeste planeta, politicienii nu vor sa-i urmeze sfatul si sa stopeze constructia de centrale electrice pe carbune.

Hansen spune ca "prima cale de actiune pe care ar trebui sa o aleaga oamenii este cea a procesului democratic. Ceea ce este frustrant, inclusiv pentru mine, e ca actiunea democratica influenteaza alegerile, dar ceea ce ne ofera apoi liderii politici este vorbarie verde". Desi nu zice care ar fi urmatoarele cai de actiune, Hansen a aparut intr-o instanta britanica in apararea a sase activisti care au provocat distrugeri unei centrale pe carbuni. El mai afirma ca avem nevoie "de mai multi oameni care sa se lege cu lanturi de centralele pe carbune", punct de vedere repetat de Gore.

Economistul Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel, merge si mai departe. Dupa ce Legea Waxman-Markey in materie de schimbare a climei a trecut la mustata in Camera Reprezentantilor a Congresului SUA, Krugman afirma ca nu exista nici o justificare pentru un vot impotriva. El i-a acuzat practic pe toti membrii Camerei care au votat impotriva de "negationism climatic" si "tradare impotriva intereselor planetei".

Dupa Krugman, "lipsa de responsabilitate si imoralitatea" punctelor de vedere exprimate democratic de parlamentari au fost "de neiertat" si au reprezentat un "a