Aflăm că reporterul Ed Vulliamy a publicat zilele trecute, în săptămânalul britanic "The Observer", un articol privitor la "consecinţele celei mai misterioase căderi de regim de după Războiul Rece". Reporterul de la "The Observer" i-a intervievat, în prealabil, pe Dorin Marian -Cârlan, unul din cei trei soldaţi care l-au executat pe Ceauşescu, pe Codruţa Cruceanu, fostă curatoare la Muzeul de Artă, pe Ion Caramitru şi pe fratele lui Miron Cozma.

Concluzia rezultată în urma analizei lui Ed Vulliamy este una simplă şi nu departe de ceea ce orice român şi-a spus în sinea lui: Revoluţia din 1989 pare o lovitură de stat condusă de cel ce i-a urmat lui Ceauşescu, adică Ion Iliescu.

Dintre sutele de discursuri ţinute de Ion Iliescu în acea perioadă, se reţine cu precădere unul în care "marele reformator" al României spune: "Într-o ţară ca România, o revoluţie era imposibilă, aşa că a trebuit să fie înscenată". Declaraţia lui Ion Caramitru, pentru reporterul de la "The Observer", este edificatoare în acest sens: "Dacă aş fi Iliescu şi aş crede în Dumnezeu, mi-ar fi frică de judecata lui în legătură cu cei ucişi".

Fără să analizăm prea mult, e clar că Ion Caramitru nu poate fi Ion Iliescu, după cum nici Ion Iliescu nu poate fi Ion Caramitru, decât câteodată, când joacă într-o "revoluţie". Apoi, la fel de clar, apare şi faptul că, fiind Ion Iliescu, nu poţi să crezi în Dumnezeu. Acum, ce să zic, să nu vă lovească leşinul, dar pentru simplul fapt că Ion Iliescu nu crede în Dumnezeu, asta nu înseamnă că El nu există. Ideea e că, până la urmă, toată istoria asta n-are nici o importanţă. Cel puţin aşa, la prima vedere. Ceea ce uluieşte este nonşalanţa şi profesionalismul cu care Ion Iliescu ne demonstrează că trebuia făcut rost rapid de nişte cadavre ca să-i iasă dumnealui piesa de teatru. Şi cum nu erau de găsit gata împuşcate, s-a gândit să facă rost d