Schingiuit, umilit, pacalit, banalizat (atunci cand nu a fost de-a dreptul bazarizat), Bucurestiul mai gaseste (gratie unor oameni care cred inca in destinul sau de oras european) energiile necesare sa-si dezvaluie, intr-o lumina noua, detaliile miraculoase si vestigiile vremurilor sale de aur. Pe 9 iulie anul acesta, cea mai veche cladire din urbe (potrivit anumitor surse), Casa Melik (Muzeul Pallady), si-a deschis din nou portile, dupa un proces de restaurare care a durat 6 luni, dezvaluind publicului nu doar stiuta colectie Serafina si Gheorghe Raut, ci si un chip arhitectural intinerit si o gradina de vis, in care devalmasia vegetala de odinioara s-a preschimbat intr-o luxurianta studiata si prietenoasa.
Un pic de istorie
Casa Melik, situata pe strada Spatarului nr. 22, in triunghiul dintre dintre Calea Mosilor (noua), bulevardul Carol si prelungirea strazii Maria Rosetti, intr-un perimetru de cladiri vechi, cu linie arhitecturala robusta si, in acelasi timp, cocheta, a fost ridicata in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Casa a apartinut probabil unui mare dregator din Tara Romaneasca, iar dupa moartea acestuia a fost cumparata de Kevork Nazaretoglu, un bogat negustor armean, care a renovat-o in 1822. Agop, unul dintre fiii lui Kevork, va primi la casatorie aceasta casa ca dar. Unica sa mostenitoare se va casatori cu arhitectul Jacob Melik. Peste ani, in 1920, un nepot al familiei Melik, Eugen, va comanda, respectand dorinta testamentara a Anei, restaurarea cladirii. In 1969, parohia Bisericii Armenesti doneaza casa Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti. Dupa o noua renovare, imobilul va gazdui, incepand din 1971, Colectia sotilor Serafina si Gheorghe Raut, donata statului roman. Ghe. Raut, din stirpe de boieri moldoveni, a devenit director al flilialei Bancii Marmorosch Blank din Paris. In capitala franceza, el a l
