● Imn hăituit de bărbaţi: o antologie de distihuri româneşti, un proiect de Ion Barbu, Editura Brumar, 2008.

Ion Barbu este un fel de geniu. Cel mai mare caricaturist român " pe cît de prodigios, pe atît de original; un artist adevărat, deopotrivă cult şi popular " este şi un extraordinar PR pe cont propriu al poeziei româneşti. A tipărit albume de grafică şi de fotografii, a făcut happening-uri şi graffiti (vezi şi www.thebarbu.ro), toate în numele poeziei. Entuziast neobosit, în fiecare an pune la cale cîte un proiect inedit, cu totul atipic pentru o piaţă editorială plafonată cum este cea românească şi atît de refractară genurilor necomerciale. Ion Barbu crede cu tărie în ideea că poezia trebuie să iasă dintre copertele cărţilor, că poemele trebuie, la propriu, să coboare în stradă şi să se desfăşoare pe ziduri, pe case, pe tricouri, peste tot printre oameni. Ca în ficţiunea lui Borges, Ion Barbu scoate poezia în lume, vers după vers, cu speranţa că, într-o zi, lumea toată va fi (o carte de) poezie. E un mare visător Ion Barbu şi numai datorită unor astfel de oameni poezia, perpetuu muribundă, supravieţuieşte istoriei.

Antologia poeziei româneşti la zid şi Colonia Rîsa-Plînsa (ambele apărute la Editura Polirom în 2006) sînt, poate, cele mai frumoase cărţi de poezie editate la noi. Volume cross-over în care pictura, fotografia şi poezia fac un corp artistic comun, cele două proiecte barbiene inspirate de street art reinventează, dacă vreţi, conceptul însuşi al poeziei. Copiind versuri din peste o sută de poeţi români pe tot ce înseamnă zid în oraşul Petrila şi punînd astfel în mare dificultate discernămîntul legislativ şi estetic al autorităţilor, care s-au autosesizat şi l-au reţinut pe vandalul liric, Ion Barbu a forţat barierele estetice şi sociale ale poeziei. Reprodusă pe textura arhitecturii urbane, literatura şi-a upgradat mediul şi funcţia