Marfa si slujba parusera de-o vesnicie si pentru o vesnicie legate. Se trezise cu ea si-acasa si la serviciu fara sa stie vreodata cum s-a pricopsit cu dansa. Nici daca ar fi facut un serios efort de memorie nu si-ar fi putut aduce aminte daca toate acele bagatele savarsite intre doi oameni inainte de a se decide sa ramana o viata impreuna s-au consumat vreodata si intre ei. Era vorba desigur de acele maruntisuri de tinerete, de serile din vreun sat in care ar fi ascultat armonica ori cantecele alea de cor, ce inalta vorbele pana la cer si le pravale peste stepa pana dincolo de orizont, fie la iarba verde, fie intr-o darapanatura numita camin cultural, seri de vara calde, toropitoare dupa ce toata ziua ai tras la coasa punand jos poloage intregi de hamei sau ovaz, ori ai taiat lemne cu drujba, pipaind mai apoi coaja artarului sau a mesteacanului doborat ca pe niste rochii de mireasa. Se spune ca in astfel de seri se nasc cele mai multe povesti de dragoste, care se tin ani de zile ferecate in suflet - daca nu cumva viata te obliga, dupa vreo noua luni, sa iei seama de ele sub forma unui bot cu ochi ce are grija sa planga de dimineata pana-n seara, dar si mai rau, din seara pana-n primul cantat al cocosilor din sat. De obicei, amintirile sunt purtate de flacaii ce vor pleca din satul lor - spre a se face soferi, macaragii, mecanici prin alte stepe, alte paduri nesfarsite, pe fluvii de mii de ori mai mari decat firicelul de apa ce tiveste satul -, in timp ce dovezile concrete ale acestor iubiri vor fi alaptate, leganate, purtate pe campurile de unde se scot cartofii si sfecla, prin padurile pline de ghebe, agrise si doboraturi de vant, duse la scoala din sat, planse la plecarea la oras, la scoala de tractoristi, mecanici sau activisti (cei mai binemerituosi), intorsi pe meleagurile natale niste flacai voinici si aspri la munca, duiosi in alte seri sau a