Cu expoziţii în ţară şi străinătate, cu volume de proză şi cu sinteze în dicţionarele de artă şi de literatură, Val Gheorghiu este multiplu premiat al Uniunii Artiştilor Plastici.

Pictează de mic, de când era acasă, la Dorohoi. Când a terminat liceul şi a vrut să se înscrie la un institut de arte plastice, tocmai se desfiinţa celebra Academie de Arte Frumoase din Iaşi, iar pentru a merge să studieze la Bucureşti, efortul financiar ar fi fost peste posibilităţi. „Vorbim despre anii ’50, vorbim despre vremuri dificile”, afirmă pictorul. Astfel, Val Gheorghiu a decis să urmeze studii care se potriveau cu cealaltă vocaţie a sa, pasiunea pentru scris, şi a ales filologia. Facultatea de Litere l-a ajutat pe artist să-şi ordoneze gândirea, fapt care şi-a spus cuvântul nu doar în scris, ci i-a marcat şi pictura, care nu este una de impresie, ci mai curând o artă care exprimă idei, care gândeşte.

Pictor, scriitor, publicist

Cu studii libere de pictură, intră în Uniunea Artiştilor Plastici în 1968, iar de-a lungul timpului mai multe premii i-au fost acordate de acest for. Printre acestea, Marele Premiu pentru Pictură (filiala Iaşi), primit în 2000, şi Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România, în 2006. A realizat numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate, şi chiar acum în atelierul său e un set de tablouri ce aşteaptă să fie oferit publicului.

În literatură a debutat ceva mai târziu, prin anii ’70, cu o povestire publicată la „Iaşul literar”. Au urmat apoi mai multe volume de proză, aflate cumva în crescendo. În 2007 îi apare jurnalul „Cinci degete-n ochi” (1990-2006), un „jurnal public”, cum îl numeşte Liviu Antonesei în prefaţă. „Nu este un jurnal de tip intim, sunt însemnările mele din 1990 încoace. Însemnări de rubrică permanentă la ziar, predominant subiective”, adaugă autorul. A fost de asemenea redactor pentru arte la revista de cu