Un cuplu dintr-un orăşel al României, soţ şi soţie, are o colecţie de întâmplări amuzante legate de acareturi ale armatei germane.
Soţul e tehnician dentar şi mare amator de thrillere de război. Delincvenţi amuzanţi, cei doi au furat o cască de soldat german dintr-un cimitir, pe care ea a ascuns-o sub pulover, ca la ieşire să fie felicitată de personalul cimitirului pentru presupusul copil care stătea să vină de sub pulover.
După o vreme, soţul a pus mâna pe un “cuc” de bonetă nemţească, ce i-a plăcut atât de mult, încât a făcut un mulaj cu care a obţinut nişte replici din gaudent, materialul pentru coroanele dentare. Omul era dezolat fiindcă împrumutase originalul cuiva şi rămăsese fără. Mai existau doar copiile. L-am întrebat pe tehnicianul dentar de ce îi plac naziştii, şi omul a explicat că nu are niciun fel de admiraţie pentru ei, dar că a citit cu mare plăcere Sven Hassel şi alţi autori din gama respectivă. Aiureli, dar aiureli caraghioase.
Până la urmă, artizanul de coroane şi pivoţi n-a făcut niciun rău nimănui. De ce a comis o asemenea gafă Radu Mazăre cu apariţia lui în uniformă de ofiţer german, atunci? Motivele sunt mai multe. Primul e că posedă gradul de notorietate necesar pentru ca al său “demers de comunicare” să fie vizibil şi sancţionabil până peste celălalt mal al Atlanticului. Iar vizibilitatea lui nu este una de vedetă, ci de reprezentant al autorităţilor, primarul unui oraş mare.
Se poate îmbrăca o persoană cu acest statut în uniformă germană? Nu - ba mai mult, un asemenea om nu poate îmbrăca nici un fel de uniformă. Deşi nu a fost sancţionat - fiindcă nu a rănit sentimentele nimănui -, gestul lui Mazăre de a se deghiza acum câteva luni în James Bond e la fel de inadvertent şi, oricâte se spun despre superficialitatea electoratului, cu greu i-ar putea aduce voturi şi credibilitate.
@N_P
