Craioveanul s-a născut în mijlocul pădurilor, într-un sat din Mehedinţi, pentru că mama s-a nu a putut fi transportată la oraş în timp util. De atunci nu s-a mai dezlipit de natură. Mai târziu, a redat-o pe hârtie.

Debutul l-a făcut la grădiniţă, când scrijelea pe coli case şi peisaje de iarnă, cu oameni de zăpadă şi Moşi Crăciuni. Se simţea un geniu al desenului pentru că vedea în peisajele sale o artă, încă de mic. Talentul nu l-a părăsit nici în primii ani de şcoală. Deşi nu urma ore de desen în clasele primare, profesorii din unitatea la care copilul învăţa i-au remarcat dibacitatea cu care realiza schiţe.

Întâiul desen avea miros de trandafiri

În clasa a doua a făcut prima reprezentare a unui buchet de trandafiri, care însă avea ceva specific. „Mirosea a flori, pentru că amestecasem pastă de dinţi în acuarele. Când am văzut că este frumos, am cărat desenul la şcoală, să-l arăt colegilor. Nu ştiu cum s-a întâmplat că l-a zărit şi învăţătoarea, care l-a dus în cancelarie. Aşa că m-am trezit într-o zi cu o doamnă profesoară că a venit la mine să mă roage să-i dau desenul, pentru că îi plăcea mult. Mi-a înmânat în schimb o cutie de acuarele, prima profesionistă din viaţa mea”, îşi aminteşte pictorul.

Darul din copilărie l-a încurajat, astfel încât a început să creeze în fiecare zi câte un portret sau să imortalizeze o imagine din natură. Avansase într-atât încât s-a apucat să-şi pună amprenta pe cărţile tatălui. „Luam cărţile, căutam paginile goale şi creionam câte ceva. Nu mai găseai în casă un volum fără manoperele mele. Părinţii îmi mai făceau observaţii, dar fără folos”, ne mai povesteşte artistul despre traseul urmat pe drumul artei.

Aflaţi din Adevărul de Seară de sâmbătă, din Craiova, care sunt celelalte pasiuni ale artistului din Bănie.