Suporterii ultras din Bucuresti si Budapesta isi alimenteaza ura prin discursuri ingropate sub lopata istoriei, dar ura este singura lor ratiune de a exista. Pe stadionul din Ghencea, la prima mansa Steaua - Ujpest, a aparut un banner in limba maghiara, desfasurat de suporterii gazdelor. Nimic deosebit, bannere scabroase apar in toate colturile mapamondului, pina si unii dintre suporterii Politehnicii Iasi se pot lauda ca au intrat in "high-life"-ul nesimtirii. Acel banner - un graunte de ura infasurat in ceva cu pretentii de banc bun - a provocat nu numai dezgustul oricarui om inzestrat cu bun simt, dar si al oricarui nesimtit inzestrat cu simtul umorului. Ca sa rizi de poanta aceea iti trebuie sedinte maraton de gidilit prin toate partile sensibile. Numai ca umorul indoielnic al acelei productii n-a fost decit un pretext pentru o jignire, nu numai a jucatorilor de la Ujpest, care stateau de-a curmezisul Stelei in drumul spre grupele Europa League, ci pentru intreaga stirpe ungureasca. Sa fi fost, oare, umoristii imbracati in ros-albastru cavaleri travestiti ai ultranationalismului romanesc de tip PRM, dornici de a profita de ocazia, poate unica, in a-si manifesta dragostea netarmurita fata de neamul stramosesc? Nici pomeneala, este vorba de fractiunea ultras a galeriei Stelei. Iar fenomenul ultras nu se bazeaza pe iubire, ci pe ura cit cuprinde. Suporterii adevarati isi sustin echipa la bine si la rau, fanii ultras nu se gindesc decit la nevoia lor acuta de violenta. Altfel, n-ar avea sens numeroasele amenzi pe care le primesc cluburile din cauza asa-zisei iubiri pentru culorile clubului. Dau foc suporterii dinamovisti peluzei din Ghencea, Dinamo plateste. Distrug iesenii scaunele de pe stadionul din Vaslui, plateste Poli, astfel incit cluburile sint, de fapt, suporterii acestor hoarde, si nu invers, cum ar fi normal. Episodul cu bancul prost din Ghencea, precum si