Ma numesc Angela, am 47 ani, sunt casatorita si am 2 copii.
In urma cu 10 ani am facut o operatie de histerectomie partiala, in urma careia m-am simtit foarte rau. Am inceput sa am stari de neliniste, irascibilitate, palpitatii, bufeuri, insomnie, o lipsa de aer care ma faceau sa ma intreb ce se intampla cu mine. La inceput nu am facut legatura intre operatie si sanatatea mea, care se subrezea cu fiecare zi. Faptul ca nu ma mai simteam bine ma facea sa ma razbun pe cei din jurul meu, aveam niste crize de nervozitate, incat nu ma mai recunosteam nici eu. Simteam o apasare pe piept, noaptea plangeam ca nu ma puteam odihni si credeam ca voi muri. Intrasem in panica si imi era teama sa raman singura. Fusesem un om sanatos, voiam sanatatea inapoi, voiam viata de familie, linistea, intelegerea de pana atunci. A durat cativa ani, pana cand... Intr-o zi, am primit de la cineva un catelus dragut, cu care am inceput sa ies la plimbare. Am intalnit si alti iubitori de animale, am legat prietenii, am socializat si cu timpul am inceput sa ma simt mai bine. Atunci cand plangeam, catelul venea si imi lingea lacrimile de pe obraz. Am inceput sa il iubesc din ce in ce mai mult. Acest animalut ne-a unit familia, am inceput sa radem mai mult, sa ne jucam, sa ne bucuram unii de altii. Pot sa spun ca de cand a intrat catelul pe usa a intrat si o raza de soare pe fereastra.
Dupa o vreme, intr-una din plimbarile noastre cu catelul, Dumnezeu ne-a purtat pasii intr-o zona in care nu mai fusesem vreodata, prin niste "coclauri". Acolo am auzit mieunat de pisica si m-am dus sa vad ce este. Am gasit 3 pisoiasi aruncati in niste buruieni, mici, frumosi, cu ochisori albastri, si care cereau ajutor pe limba lor si cat puteau ei de tare. I-am luat, am oprit doi dintre ei, si unul l-am dat altcuiva. I-am hranit cu pipeta cateva zile, apoi cu lapte amestecat cu hrana pentru pisici. Ac
