Peste 10.000 de familii din sudul Doljului cultivă pepeni verzi şi sunt în această perioadă în febra comercializării producţiei. Din cauza crizei financiare, cultivatorii au ajuns să vândă lubeniţele la preţuri de nimic.

Pământurile nisipoase din sudul Olteniei, bătute de secetă în zilele toride de vară, au fost în ultimii ani exploatate intens de cultivatori. Din cauza climei calde, cu influenţe mediteraneene, solurile de aici sunt foarte căutate pentru culturile de pepeni verzi, lubeniţe - cum le numesc localnicii. În sudul Doljului, la doar 12 kilometri de Dunăre, intri în „Patria Lubeniţelor“: peste tot, pe câmpuri, aceste plante iubitoare de soare îşi arată fructele rotunde sau lunguieţe, de un verde sclipicios, zemoase şi dulci. Cultivarea lor a devenit ocupaţia principală pentru cel puţin 10.000 de familii din zona solurilor nisipoase din sudul Doljului: Daneţi, Bechet, Călăraşi, Dăbuleni. Cu 5.000 - 6.000 de hectare cultivate anual, Doljul este polul pepenilor verzi în România. Comerţul cu lubeniţe este preferat de localnici şi pentru că aduce profituri imediate, după cum explică Vasile Toma, secretarul ştiinţific al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri (SCDCPN) Dăbuleni.

„Cheltuielile pentru înfiinţarea unui hectar de cultură de pepeni verzi se ridică la 8.000 - 10.000 de lei - la culturile prin răsad murcite (acoperite - n.r.) cu folie de polietilenă şi peste 10.000 de lei - dacă se foloseşte cultura în tunele şi altoirea. Producţia poate fi între 50 şi 100 tone/ha, iar profiturile pot fi între 15.000 şi 30.000 lei/ha“, spune Toma. Staţiunea de cercetare din Dăbuleni a creat trei soiuri locale: „Pepenele verde de Dăbuleni“, „Dulcele de Dăbuleni“ şi „Oltenia“. Localnicii s-au specializat în cultura de pepeni şi profită de căldura timpurie din „Sahara Olteniei“ pentru a ieşi pe piaţă cu lubeniţele cât mai dev