În ce ţară din lume mai vezi o scenă ca asta, în care Gigi vrea să intre la puşcărie, la Penescu, doar pe ideea de Becali? "Hai, bă, nu mă cunoşti? Dă, măăăă, drumul, să mă duc la omul ăla..." Paznicul îl privea ca pe Dumnezeu. Baftă ca asta, mai rar. Era disperat să-i ceară măcar un autograf, nişte euroi ca amintire, dar îi interzicea funcţia. Paznicul face parte din România profundă, aia care va pune ştampila pe Elodia.
România n-are timp să se plictisească. Cu toate câte se întâmplă într-o săptămână, dacă le-am scoate la export, ar râde planeta un an. Ridzi, Hrebe, Sexy-buzoianca, Băse, Mazăre, Plăcintă, Gigi, Boc, Ujpest, Vanghelie, Wehrmacht... şi, din nou, Boc. Cât ne luăm cu vorba, e posibil să mai apară ceva. Adăugaţi la chestiile astea şi anecdota cu "DD în Direct", candidat la Preşedinţie şi aveţi dimensiunea disponibilităţii noastre globale în materie de haz.
Parcă ieri am petrecut Paştile cu dl. Flutur transpirat şi radios în uşa cursei de Tel Aviv. Parcă mai ieri s-au luminat zorile de mai la vederea doamnelor Ridzi, Udrea, filmate faţă, feţe, profil, cu şi fără cal, plajă, trăistuţe de Bucovina. Azi e caniculă, cod galben, şi s-a ales praful de strategiile de imagine. Acţiunile "Flutur - Lumina de Paşti" şi cele furnizate de M. Ridzi - "De 2 ori... 1 Mai, 2 Mai, 9 Mai" - au fost singurele şi ultimele reuşite. Lumea are alte repere. Pentru MTS ar fi DNA-ul. Şi nici Elena Udrea nu se simte prea bine.
Doctorul în ştiinţe inginereşti Monica Ridzi şi-a scuturat calculatorul de date. La început părea vodevil. Acum e disperare penală. De la caterincă la milă nu-i decât un pas. Partidul, ca orice organism viu, se scutură principial de ea din motive de imersiune: ca să nu se scufunde împreună. Ca o actriţă de dramă, dna Udrea înalţă pilda dnei Ridzi până la pragul sacrificiului personal: dacă vreţi, le declamă jurnalişt
