Astmul, în 80% dintre cazuri, este de natură alergică. Inflamaţia cu îngroşarea mucoasei şi cu secreţia în plus, la care se adaugă şi spasmul muşchilor ce îmbracă bronhiile, duc la următorul efect rău: strâmtarea bronhiei, aşa că aerul se chinuie să ajungă în plămâni.
Prof. dr Paul Stoicescu, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale, tratează acest subiect. Zic unii bolnavi: "n-am nimic supărător până apar florile de mai, până apare polenul în atmosferă, şi atunci respiraţia mea e şuierătoare". Alţii reacţionează la alţi alergeni, cum ar fi acei acarieni, ce nu se văd cu ochii care, murind, produc proteine ce creează alergii respiratorii.
În casele de ţară, crizele alergice de astm apar şi de la fulgi. Cei care au acvarii şi hrănesc peştii cu acele prafuri ajung şi ei în crize de astm alergic. După cum unii sunt alergici la pisici şi câini. Mai există şi un astm la efort, când metabolismul accelerat produce substanţe care înseamnă alergeni.
După sufocarea din criza de astm, la sfârşit, apar accese de tuse cu spută. Copiii cu astm răcesc mai uşor şi mai des. Răcelile apar şi dispar o dată cu apariţia alergenului şi retragerea lui. Copiii cu astm au părinţi sau bunici tuşitori cronici sau bolnavi de astm.
Astmul, la început, e uşor de tratat. El se tratează greu când s-a cronicizat. Ce facem? Aflăm care este alergenul ce provoacă acele crize de astm. Prima măsură este să înlături factorul alergic sau să-l micşorezi. Se mai fac şi tratamente de desensibilizare la alergeni sau de micşorare a sensibilităţii.
Bolnavii de astm nu trebuie să aibă cărţi multe acolo unde se aşază pulbere. În camerele bolnavilor cu astm nu trebuie să existe covor persan sau mochetă, fiindcă paşii ridică în aer aceste pulberi alergene. Mai bine, un covor oltenesc sau carpete mai mici.
În camerele astamaticilor, n
