Povestea de mai jos e destul de tristă, fiindcă e despre cum am făcut o măgărie. Eram foarte tânăr, elev în ultima clasă de liceu. Aveam un bun prieten de origine maghiară, student la litere, mai mare decât mine cu vreo trei ani.
Mă afiliasem la gaşca lui Pal, aşa-l chema pe amic, şi mergeam împreună la munte, la mare, unde se lăsa cu mari chefuieli. Pal avea o relaţie mai ciudată. Se combinase cu o jună colegă de facultate destul de apucată, cu tendinţe istericoide. Colac peste pupăză, Roxana (aşa îi zicea domnişoarei) aceasta era ultranaţionalistă, ba chiar se făcuse membră PRM, ar fi halit unguri fripţi şi perpeliţi prin papricaş. Din cauza asta între cei doi ieşeau des scandaluri, fiindcă Pal era mândru de maghiarismul său.
NAŢIONALISM
Într-un week-end plecasem mai mulţi la Buşteni, unde găsisem o gazdă care închiria ieftin o casă dărăpănată, cu multe camere. Eram vreo şapte, trei cupluri şi cu mine, singur. Speram să agăţ ceva pe plan local. Pal şi Roxana începuseră să se certe încă din tren. Totul pornise de la etimologia cuvântului "Ardeal". Pal o ţinea că vine din ungureşte, în timp ce patrioata îi dădea că vine de la "arde dealuri". Discuţia a degenerat rapid şi, pe la Ploieşti zburau deja prin compartiment Avrămuţ, martirii de la Ip şi Trăznea, Petofi Sandor, Kossuth, Babeş şi Bolyai se dădeau cap în cap. Bineînţeles, totul era pigmentat cu înjurături fabricate în România, sau traduse din maghiară, în care se făcea apel la organul sexual al cailor. După ce am campat la gazdă, lucrurile se mai potoliseră. Eu îmi luasem singur o cămăruţă cu un pat mic.
SPRE SEARĂ
După ce am mâncat ce adusesem la pachet, ne-am hotărât să plecăm spre o discotecă. Nu prea aveam bani, aşa că am intrat într-o chestie ieftină, unde nu se tăia bilet şi nu se punea ştampilă pe mână. Înăuntru era o mizerie, singurul avantaj
