Medicul maiorul surprinde prin implicare. Modul său de prezentare a metodelor de acordare a primului ajutor este ieşit din comun.

PROFIL

Născut: În 3 februarie 1968, la Luduş

Studii: Facultatea de Medicină Militară Târgu-Mureş

Experienţă: şef Compartiment Medicină Divizia IV Gemina

După ce a arătat personal la un curs de pregătire a corespondenţilor de război cum se efectuează resuscitarea unui pacient voluntar din rândul participanţilor, s-a oferit să fie cobai pentru introducerea acului în venă, în exerciţiul simulat de ataşare a unei soluţii perfuzabile.

Totul părea un joc. Acul se încăpăţâna să intre la locul lui. Sângele şiroia pe duşumea. Zâmbitor, maiorul medic Emil Coman ne-a explicat că este un sistem modern de predare pentru militarii care nu sunt de specialitate medicală, pe care l-a văzut la americani.

„Sunt manevre simple, puţine, dar importante, care cresc procentul de supravieţuire. Predarea interactivă, din partea unor persoane extrem de îndemânatice, face ca totul să se imprime mai uşor”.

Improvizezi în situaţii extreme

A vrut să se facă medic veterinar, pentru că-i plăcea animalele. Până la urmă dorinţa tatălui s-a impus şi a urmat medicina militară. Nu se gândea el atunci nici la NATO, nici la Revoluţie. Curiozitatea şi spiritul de aventură l-au împins către cariera militară şi medicală. „Îmi plăcea să dorm pe plajă sub cer senin”.

Are şi o explicaţie pentru alegere. „În medicina civilă, ai totul de-a gata, cabinetele, dotarea, spitalele. În medicina miltară scena se modifică în permanenţă, eşti în situaţii extreme, în care improvizezi, te foloseşti de resursele pe care le ai”.

A fost plecat în zone de conflict în mai mutle rânduri, în Africa, Orient. Boli specifice zonei, inedite pentru români. Malaria, leshmanioza, boli transmise prin paraziţi, ţânţari sau musculiţa de nisip, deshid