Alte două volume au apărut în colecţia "Ghidul xenofobului" (Editura Nemira), cele dedicate israelienilor şi germanilor. Urmează câteva pasaje, în cheie umoristică.
Să începem aşadar şi fără menajamente cu germanii... Consideraţi, potrivit tradiţiei, o naţiune de roboţi cu capul pătrat, a căror limbă aduce aminte de zgomotul de canalizare, ale căror maşini le bat pe toate celelalte şi a căror echipă de fotbal câştigă aproape toate meciurile, s-ar zice că germanii sunt invulnerabili. Dar în spatele faţadei descoperi o naţiune incontestabil nesigură de sine: nu ştie unde se găseşte, încotro se îndreaptă, nu ştie măcar cum de a ajuns acolo. În căutarea refugiului din faţa incertitudinilor lumeşti, se bizuie pe de o parte pe ordine şi pe sistem, pe stat şi pe Banca Centrală Europeană.
Francezii îi privesc pe germani cu neîncredere şi cu oarecare aversiune, încercând să-i ţină la respect printr-o strânsă prietenie. Italienii sunt consternaţi de capacitatea germanilor de a rezolva totul fără să mituiască pe nimeni, dar îi consideră complet lipsiţi de stil. Pentru austrieci, germanii buni sunt cei aflaţi cât mai departe, preferabil dincolo de Atlantic, sau chiar şi mai departe. Recunoscând că există o afinitate culturală între Viena şi Berlin, consideră că nu există nici o legătură cu vecinii lor apropiaţi, bavarezii.
În Germania, viaţa e serioasă, la fel ca toate celelalte lucruri. În afara Berlinului, nici măcar umorul nu este considerat ceva de râs, iar dacă ţii neapărat să spui o glumă, trebuie să faci mai întâi o cerere. Germanii resping cu tărie ceea ce este irelevant, frivol, accidental. Capacitatea de a face descoperiri norocoase, din întâmplare, nu are echivalent în limba lor. Motivul: asemenea lucruri nu sunt "ernsthaft", serioase. Li se pare de neconceput (şi de nedorit) ca o idee bună să vină din senin sau din partea u
