Locurile Capitalei, în care s-au născut cele mai frumoase poveşti urbane, s-au legat mai întotdeauna de oameni. Dintre cei care au lăsat în urmă istoria unui comerţ frumos, de stradă, este şi Matache Măcelarul, înviat în capitalism de publicitate şi de mezeluri „meşteşugite”.

Matache, măcelarul bucureştean de la 1900, a intrat în folclorul urban nu pentru specialităţile lui din carne, ci datorită localizării halei in care îşi desfăşura activitatea. Astăzi, piaţa care poartă numele comerciantului parcă stă să cadă, printre pepeni, fast-fooduri şi berării de duzină.

"Evenimentul Zilei" şi istoricul Adrian Majuru încearcă să refacă, la un secol distanţă, istoria lui Matache.

Afacere începută odată cu independenţa

Intersecţia Căii Griviţei cu Calea Buzeşti a fost locul de tranzit al comercianţilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Printre ei, Matache era măcelarul care făcea bani şi din carne, şi din piatră seacă.

„Matache Măcelarul este un exemplu tipic de legendă urbană. Numele lui adevărat a fost Loloescu Matache şi a început afacerea după Războiul de Independenţă, către 1879. La acea vreme, intersecţia Căii Griviţei cu Calea Buzeşti se afla la marginea oraşului. Matache a mai avut un frate mai mare, Marin, care, la 1866, cu prilejul căderii lui Cuza, a fost concentrat. Refuzul de a primi ordinul s-a lăsat cu bătăi straşnice şi intervenţia jandarmilor”, spune istoricul Adrian Majuru.

La capăt de oraş, trăgeau şi birjarii, şi vânzătorii de nimicuri. Matache parcă era acolo de când lumea, într-o negociere continuă cu „muşteriii”.

GRAVURĂ. Măcelăria vestitutlui Matache Loloescu, aşa cum arăta în 1866

A murit curând după 1900

Potrivit istoricului, comunitatea l-a făcut renumit pe Matache, nicidecum flerul de negustor sau m