Campania “Poveștile Oradei Mari” vă prezintă aspecte din trecutul clădirii care adăpostește Poșta, de mai bine de o sută de ani.

Pentru orădenii care trec frecvent pragul poștei mari, de pe strada Roman Ciorogariu numărul 12, clădirea Poștei Române s-ar putea să nu le spună nimic, din cauza grabei de a trimite o scrisoare recomandată sau orice altceva, ori din cauza rutinei de zi cu zi. Pentru cine are însă timp să deschidă ochii, să urce la etaj sau să o admire din afară, construcția vorbește despre o lume a altor secole, când era denumită cu măreție, Palatul Poștei.

Și-a păstrat funcționalitatea

Datele istorice arată că anul construcției ar fi fost 1895, urmat de extinderi, în perioada 1909 – 1911. Se știe că proiectantul de la 1909 a fost Nagy Virgil, executanții fiind Guttman Jozsef (1895) și Rieisinger Jozsef (1909-1911). Încă de la început, funcționalitatea clădirii a fost aceea de sediu al poștei. Din cele prezentate de Peter I. Zoltan în “Clădirile monumente istorice ale Oradei”, “pe harta lui Halacsy din 1859, palatul Poștelor era deja semnalat, pe terenul de pe strada Uri, nr.12, într-o clădire în formă de L, pe colțul străzii Barițiu (Borz)”. Acesta arată că, în 1893, s-a decis construirea clădirii centrale, ministerul comerțului anunțând concursul pentru proiectare și execuție, în vara anului 1894. Concursul a fost câștigat de constructorul Guttman Jozsef, palatul fiind terminat, sub conducerea sa, în 1895. Pe fondul dezvoltării rapide, în 1908 s-a decis extinderea construcției, cu o clădire pe două etaje, pe terenul de pe colțul străzii Barițiu (Borz), ridicată în locul unei clădiri vechi, cu un singur etaj. Întreaga lucrare a fost predată trei ani mai târziu, în august 1911.

Atracție istorică

Nu neapărat grație valorii sale arhitecturale, Palatul Poștei a fost trecut pe lista națională a monumen