Weekend-ul acesta s-a împlinit un an de când Siretul s-a revărsat înghiţind la propriu comunele nemţene Ion Creangă, Horia, Gădinţi, Sagna, Tămăşeni, Doljeşti şi o parte din cartierul Nicolae Bălcescu, din Roman. Sursa: Dan Sofronia Din 25 iulie 2008, câteva zile au însemnat pentru zeci de mii de oameni clipe de supremă încordare şi de luptă cu „fluviul de deznădejde“ care le-a luat agoniseala de-o viaţă, le-a năruit gospodăriile, făcându-le una cu nămolul şi le-a înecat animalele.

În anul care a trecut, sinistraţii par să-şi fi recăpătat optimismul, deşi au petrecut o iarnă grea în casele container date de stat, în cele noi doar parţial terminate, pe la rude sau în ruinele locuinţelor inundate. Deşi durerea nu s-a estompat, iar frica de apele ce se pot revărsa oricând nu a trecut, oamenii încă privesc cu speranţă către viitor.

„Ne-a rămas o frică dacă plouă“

Cătunul Gorovei, comuna Ion Creangă, şi comuna Tămăşeni au fost cele mai afectate de inundaţiile din vara trecută.

Aseară, satele păreau părăsite, majoritatea localniciilor fiind la prăşit sau la adunat fân, pentru că agricultura e ocupaţia de bază.

„Am fost foarte speriaţi. Nu poţi să explici în cuvinte cum e să fii evacuat şi când vii înapoi să vezi un morman de lut cu acoperiş peste el în loc de casa pe care o ştiai. O gheară îţi strânge ca-n menghină sufletul. Dar a trecut şi nu ne-am pierdut speranţa, deşi vremurile-s grele. Am lucrat noua casă pe cont propriu, mai ales că ni s-au alocat şi bani de manoperă de la guvern. Acum, putem sta destul de bine. Ne-a rămas o frică dacă plouă, dar, până la urmă, dacă Dumnezeuvrea să ne ia, ne ia de oriunde“, spune Natalia Bejan, din Gorovei, în vârstă de 61 de ani.

Dacă se poate spune aşa, revărsarea Siretului a avut şi partea ei bună. Sătenii din cătunul amintit au acum locuinţe din b