Manuel se invarte pe langa o terasa din Vlaicu, in Arad, il stiu toti ospatarii si locuitorii din zona. Daca primeste un banut sau o inghetata la chioscul din colt, e bine. Daca nu, tot asa, caci Manuel nu cerseste. E un baiat istet, comunicativ, merge zilnic la scoala.
Parintii ii sunt in Spania, sau in Italia, nu mai stie pe unde. Nicoleta are trei ani, e in ingrijirea unei familii germane, de catava vreme. Acasa, langa Lipova, o asteapta o viata in conditii mizere. Sperantele de rezolvare a ramanerii sale in Germania, in „interesul superior al copilului”, sunt minime, caci legea romana spune nu, adoptiilor internationale. Acestor copii si altor mii ca ei, viitorul li se prezinta in zdrente.
Periuta de dinti si lumea cea larga
Manuel e pe jumatate fericit, caci de la plecarea mamei in strainatate, ii au de grija bunica, unchi si matusi. Dimineata se duce la scoala, dupa-mesele se joaca cu verii lui, sau o ia hai-hui pe strazile Aradului. Nu-i plac betivii, il ia la rost pe barbatul prabusit langa o sticla de rachiu, pe trotuar. Ii plac insa cainii, seara il asteapta sa vina, de la plimbare, pe cockerul doamnei de la etaj. S-ar tot juca cu el, insa si acesta pleaca, intr-un sfarsit, acasa.
Manuel mai ramane, desi se lasa intunericul si pana la Confectii, zona unde locuieste bunica, e mult de mers pe jos. Pe terasa si in restaurant nu intra, caci ospatarii il alunga. O fac insa cu blandete, caci Manuel nu e cersetor, ci mai degraba un obisnuit al casei, un fel de mic entertainer. El sta de vorba cu lumea de dupa garduletul cu flori, emite pareri, e un filozof.
La tema spalatului pe dinti, Manuel e insa incurcat. Decat o periuta si-o pasta de dinti, mai bine isi ia, cu cei 10 lei primiti, o inghetata. Restul ii duce acasa, sa-si cumpere si verii lui dulciuri. La scoala, lui Manuel ii place geografia, caci acolo i
