"Mi se pare ca as fi un mare mincinos, cu nas de Pinochio, daca as face ca domnul Ciorbea. De bine de rau, Basescu a stat 4 ani la primarie". Asa rostea Sorin Oprescu in urma cu numai vreo doua luni, atunci cand era intrebat daca va candida la Presedintie.
A fost doar una dintre zecile de infirmari ale acestei ipoteze destul de previzibile din chiar momentul in care Sorin Oprescu a intrat ca independent in alegerile locale. Spuneam pe atunci ca tinta sa reala este Palatul Cotroceni spre care-l va impinge, nu-i asa, reponsabilitatea fata de popor.
Ei bine, iata ca in calendarul electoral al d-lui Oprescu a venit momentul primei nuantari importante: "Iau in calcul posibilitatea candidaturii la Presedintie", a spus el duminica seara intr-o emisiune la Antena 3. Si va tot calcula primarul general pana prin 15 septembrie cand la socoteala va iesi candidatura. Cat suspans!
Insa dincolo de aceasta mascarada, ce sanse reale are Sorin Oprescu sa devina presedinte al Romaniei?
Marele sau atu este aparenta de independenta, pedala pe care o si apasa la maximum. Aceasta independenta ii permite ca intr-un eventual tur al doilea impotriva lui Traian Basescu sa poata colecta fara probleme voturi atat de la PNL cat si de la PSD.
Dar, trecand peste faptul ca prin independenta transparenta se vede profilul lui Ion Iliescu, ea nu prea ajunge. Si Radu Duda e independent, poate chiar mai autentic, dar acest statut nu l-a propulsat in sondaje. Ba dimpotriva, independenta se poate transforma intr-un handicap major. Nimeni nu poate castiga prezidentialele fara sprijinul total al logisticii unui partid puternic.
Asadar, pentru a castiga alegerile, Sorin Oprescu are nevoie de o masinarie de partid turata la maximum. Sigur ca aripa Iliescu va trage pentru el, insa nu oficial, asa ca ar fi un sprijin partial, insuficient pen
