Gruparea din Moreni n-a fost niciodată un nume important în fotbalul românesc. Ani de-a rândul, Flacăra şi-a trăit insignifianta existenţă prin eşaloanele inferioare, mulţumindu-se cu statutul de echipă fără veleităţi şi fără ambiţii de mărire.

Totul până la startul stagiunii '85-'86, când mai-marii Securităţii, copiind modelul Victoria, o altă formaţie care a crescut într-un ritm uimitor, au demarat proiectul "Flacăra". Binenţeles, obiectivul pe termen scurt, aducerea morenarilor pe prima scenă a fotbalului românesc, a fost îndeplinit cu succes, Flacăra câştigând la finele acelui sezon Seria a II-a a Diviziei B, în detrimentul Progresului Vulcan Bucureşti.

Faptul că Flacăra, în drumul său spre Divizia A, nu a avut de înfruntat nici un concurent serios a reprezentat un aspect minor, din categoria "şi altele", pentru conducătorii din umbră ai morenarilor. Astfel, în vreme ce echipe de tradiţie, precum FC Farul, Oţelul sau Poli Iaşi, în Seria I, ori Jiul, UTA şi Olimpia Satu Mare, în Seria a III-a, au fost puse în situaţia de a se bate între ele pentru celelalte două locuri promovabile, Flacăra se duela cu formaţii fără nici o rezonanţă, Sportul Muncitoresc Slatina, IMASA Sfântu Gheorghe, Carpaţi Mârşa sau Muscelul Câmpulung Muscel fiind exemple grăitoare în acest sens.

O dată ajunsă în Divizia A, Flacăra s-a confruntat cu prima şi ultima cruntă realitate din scurta sa existenţă în lumina reflectoarelor. Nivelul valoric scăzut al lotului nu le-a permis celor de la Flacăra să "ardă" luminos, pe măsura aşteptărilor mult iubiţilor lor protectori. Drept consecinţă, morenarii au încheiat turul campionatului cu numai 6 puncte, pe ultimul loc al clasamentului.

Ceea ce a urmat a depăşit însă orice închipuire. Fără nici un fel de scrupule, ofiţerii din cadrul Securităţii direct responsabili de traiectoria echipei din Moreni au cre