Fiscul şi-a atribuit un rol prea mare în procedura de compensare a creanţelor dintre companii şi stat şi scurtcircuitează relaţiile comerciale în loc să deblocheze activitatea economică. Mecanismul de compensare a creanţelor fiscale, prevăzut în Codul de procedură fiscală, a fost detaliat într-un ordin al Agenţiei de Administrare Fiscală (ANAF) la începutul acestei luni. Astfel, impozitele, taxele şi majorările de întârziere pe care firmele le au de primit de la stat pot

Fiscul şi-a atribuit un rol prea mare în procedura de compensare a creanţelor dintre companii şi stat şi scurtcircuitează relaţiile comerciale în loc să deblocheze activitatea economică.

Mecanismul de compensare a creanţelor fiscale, prevăzut în Codul de procedură fiscală, a fost detaliat într-un ordin al Agenţiei de Administrare Fiscală (ANAF) la începutul acestei luni.

Astfel, impozitele, taxele şi majorările de întârziere pe care firmele le au de primit de la stat pot fi cesionate unor terţi către care au datorii, cu notificarea Fiscului.

Modalitatea în care a fost întocmită reglementarea cesionării creanţelor fiscale este însă foarte birocratică şi afectează relaţiile comerciale.

De exemplu, o companie care are de primit o sumă de TVA - prin decizie de rambursare - o poate cesiona unui furnizor faţă de care are, la rândul său, o datorie (însemnând că este un furnizor neachitat). Cesiunea se poate face doar cu acordul ambelor părţi. „Acest lucru poate fi extrem de avantajos, în special în cazul relaţiilor comerciale cu societăţi din acelaşi grup, întrucât elimină unele tranzacţii cu fluxuri de numerar (bani de încasat de la stat de către clientul-cedent, bani platiţi furnizorului-cesionar, achitarea de către furnizorul-cesionar a unor impozite şi taxe)“ explică Emilia Dragu, partener TaxHouse.

În schimb, există numeroase situaţii, precizează aceasta, când cele