Miercuri, 22 iulie 2009, Comisia Europeană a dat publicităţii Raportul anual de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul Justiţiei. Ziarele şi televiziunile nu s-au prea omorât cu dezbaterea documentului. Editorialiştii s-au concentrat pe cele câteva mari şi trecătoare scandaluri interne: Spiru Haret, Radu Mazăre, Ridzi, Udrea. Dintre puţinele comentarii mi-a reţinut atenţia în mod deosebit cel semnat de Anne-Marie Blajan pe HotNews. Ştiu puţine date despre autoare. Am remarcat însă de-a lungul timpului că e unul dintre puţinii noştri jurnalişti specializaţi în radiografia relaţiilor dintre România şi Uniunea Europeană.
Intitulat Monitorizare, ostilitate, dezinteres, comentariul domniei sale, apărut joi, 23 iulie 2009, abordează Raportul dintr-un unghi de vedere deosebit de interesant: cel al concluziei privind continuarea monitorizării noastre până în iulie 2010, când se va redacta şi difuza un nou Raport de ţară. Plecând de la această decizie, Anne-Marie Blajan ne reaminteşte că în august 2008 clasa politică din România, avându-l în frunte pe Traian Băsescu, s-a angajat solemn ca în următoarele 12 luni (până la un nou Raport) ţara noastră să obţină ridicarea monitorizării. Au trecut 12 luni. A venit iulie 2009. Nu s-a obţinut ridicarea monitorizării. Noutatea abordării m-a făcut invidios pe autoarea comentariului.
Într-adevăr, cum de nu m-am gândit la acest adevăr despre Raport? Reamintindu-mi după lectura comentariului că, într-adevăr, în august 2008 ridicarea monitorizării a agitat clasa noastră politică, m-am documentat asupra momentului. La 23 iulie 2008 s-a dat publicităţii Raportul de monitorizare pentru perioada iulie 2007-iulie 2008. Drept concluzie la criticile serioase făcute progreselor în Justiţie, Raportul decidea prelungirea monitorizării până la Raportul din iulie 2009. Primul care-şi exprimă îngrijorarea f
