Efectele nefaste ale crizei economice, scandalurile cu iz politic şi suspiciunile privind comiterea unor ilegalităţi nu ocolesc, în România, nici măcar felinarele de pe stradă. Înainte de 1990, venirea nopţii arunca străzile României în beznă. Chiar şi puţinele surse de iluminat public care mai erau funcţionale nu erau pornite, economia de energie fiind mai importantă decât siguranţa publică. Atât de mare era întunericul, încât şi în fotografiile făcute din Cosmos în

Efectele nefaste ale crizei economice, scandalurile cu iz politic şi suspiciunile privind comiterea unor ilegalităţi nu ocolesc, în România, nici măcar felinarele de pe stradă.

Înainte de 1990, venirea nopţii arunca străzile României în beznă. Chiar şi puţinele surse de iluminat public care mai erau funcţionale nu erau pornite, economia de energie fiind mai importantă decât siguranţa publică. Atât de mare era întunericul, încât şi în fotografiile făcute din Cosmos în acea vreme ţara noastră se vede ca o pată neagră pe harta Europei.

După 20 de ani, lucrurile s-au mai schimbat. Ca să nu ne rupem picioarele prin gropi, să putem să ne ferim de haitele de câini vagabonzi sau să ocolim canalele ale căror capace au ajuns la fier vechi, administraţiile locale, începând cu cea a Capitalei şi terminând cu cele ale unor comune pierdute prin Bărăgan sau Apuseni, au investit sume evaluate la câteva sute de milioane de euro în instalaţii de iluminat public.

Numai în 2008, acestea au consumat energie în valoare de circa 38 de milioane de euro. Ca o mărturie a rapidităţii cu care s-au extins reţelele de iluminat, consumul respectiv este cu 10,6% mai mare decât în 2007. Şi în primele cinci luni ale lui 2009 tendinţa s-a păstrat: deşi consumul de energie în România a scăzut cu 9% faţă de aceeaşi perioadă a lui 2008, consumul pentru iluminat public a crescut cu peste şapte procente. Ceea ce înse