Am crezut că le-am trăit pe toate, dar asta chiar că nu am mai văzut-o! Un primar al unui mare oraş românesc, respectat de cetăţeni, din moment ce îl aleg de trei mandate cu procente impresionante, defilează în uniformă nazistă în propriul oraş, în faţa cetăţenilor şi a presei. Reacţia presei domestice mi s-a părut anemică, dar am pus-o pe seama caniculei şi a vacanţei. Reacţia presei internaţionale a fost violentă, ca şi cea a cancelariilor: Rusia, Israel şi Marea Britanie au reacţionat prompt. Însă politicienii români au tăcut, mai preocupaţi de comisia Ridzi, comisia Udrea sau propriile lupte intestine.
Este necesară o reacţie? Am văzut intelectuali de frunte care s-au limitat la a spune că este o manifestare teribilistă şi de prost gust. Am văzut bloggeri spunând că nu ar trebui să fim prea ipocriţi, doar n-o să aducă Radu Mazăre nazismul din nou la putere. Dar, pentru cineva mai vârstă, defilarea în uniformă nazistă este o blasfemie inimaginabilă. Nazismul a însemnat ruperea României Mari, peste un milion de morţi în cele două războaie, cel de Răsărit şi cel de Apus, şi dispariţia democraţiei pentru 40 de ani în ţara noastră. Diferenţa dintre regimul nazist şi cel comunist este foarte mică la scară intelectuală: unul a venit la putere prin vot şi s-a menţinut prin forţă armată, celălalt a venit la putere prin forţă armată şi s-a menţinut prin simulacru de vot. Ambele regimuri au fost criminale, ilegitime şi condamnate de istorie. Ambele regimuri au distrus ţări, oraşe, milioane de familii, sute de ani de istorie. O întreagă omenire a luptat împotriva acestor două regimuri, iar când, cu greu, a reuşit să le înfrângă, apare câte un dezaxat care le proslăveşte. Putem discuta la infinit dacă este ipocrit, teribilist sau maladiv să faci asemenea gesturi. Toate aceste discuţii nu fac o ceapă degerată în faţa me-
moriei unor oameni care şi-au pierdut viaţa s