Cum arăta o sală de judecată din România anului 1989? Cine se ducea în faţa judecătorului şi cu ce motive? Câteva răspunsuri la aceste întrebări, ridicate azi într-o ţară a cărei ordine socială s-a întors cu fundul în sus, iar justiţia este una dintre cauze pentru această situaţie, se regăsesc în incursiunea "la faţa locului" a unui jurnalist bănăţean.
"Ilie Craşovan îşi bate sistematic soţia şi fiica, din două motive. Primul: fiindcă i-au ascuns paharul cu băutură; iar al doilea - fiindcă au dat de mâncare pisicii" este "ştirea de la ora 5" a anului 1989 găsită de jurnalistul Radu Ciobotea pe holurile judecătoriei Oraviţa. Ştirea se regăseşte într-o rubrică dedicată activităţii instanţelor de judecată a ziarului cărăşean Flamura. Insolitul motivaţiei procesului de divorţ a reţinut atenţia ziaristului, care a remarcat situaţia grotească în care era pus judecătorul din dosar.
Reporterul s-a simţit pe holurile judecătoriei de la Oraviţa anului 1989 ca în "spitalul unor grave boli sociale" şi a identificat câteva dintre probleme cu care se confruntau justiţiabilii români la acea oră, aspecte care încurcau activitatea firească.
"Atmosfera din instanţă nu e străină nici de aspectul cam degradat al clădirii şi nici de comportarea publicului în pauze, când se scuipă coji de seminţe sau se stă cu picioarele descălţate sprijinite de teracotă", atrage atenţia jurnalistului. Activitatea judecătorilor era însă îngreunată de modul "insalubru" de constituire a dosarelor, unele fără respectarea procedurii sau de neprezentarea unora dintre părţi la procese. Astfel, într-o singură zi, din 48 de dosare, 22 nu s-au putut judeca din cauza lipsei părţilor. Multe dintre ele se amânau pentru a treia sau chiar a patra oară.
Întreprinderile şi unităţile economico-sociale erau principalele vinovate fie pentru că nu au trimis actele necesare
