Are vârsta în care alţii se mulţumesc doar să-şi crească strănepoţii, dar Victor Neghină redactează încă texte şi este corespondnt voluntar de presă. A intrat în armată şi mai apoi a ajuns să scrie. În mare parte reportaje despre viaţa militarilor, dar şi alte articole în care atrăgea atenţia asupra problemelor perioadei comuniste. Victor Neghină împlineşte anul acesta în luna octombrie 79 de ani de viaţă şi 59 de când şi-a început cariera militară. Este colonel în rezervă şi a adunat 54 de ani în rolul de corespondent de presă voluntar. "Îmi place să scriu, este o boală pentru care nu există leac. Probabil că trece singură când nu mai poţi, când nu te mai duce mâna şi capul", explică colonelul în rezervă.

Primul articol a fost despre... pătrunjel

Era de câţiva ani în armată când a început să scrie articole pentru ziarul militarilor. "În 1953 am fost avansat la gradul de locotenent şi repartizat în sistemul de fortificaţii din Banat, la Graniţa de Vest cu Iugoslavia. Relaţiile erau încordate atunci şi eram cu cartuşul pe ţeavă. Stăteam în satele pustiite, o săptămână în cazemate şi mâncam hrană rece, o săptămână în sat, şi atunci mâncam hrană caldă. Într-o zi a apărut la noi un ziarist de la "Apărarea Patriei" din Bucureşti care voia să scrie un articol despre viaţa ofiţerilor care trăiesc în fortificaţie. L-am oprit la masă iar mâncarea noastră zilnică era MFA de la Ministerul Forţelor Armate, adică Mămăligă, Fasole, Arpacaş. Am pus mult pătrunjel pe mâncare, la casa unde stăteam aveam şi o grădină unde îmi cultivasem pătrunjel. Ziaristul a fost foarte uimit să găsească tocmai aici mâncare ca acasă şi mi-a spus să aştern pe hârtie povestea pătrunjuelului. Şi am scris articolul«Pătrunjelul din grădina locotenentului» iar peste două zile a apărut în cotidianul "Apărarea Patriei". El mi-a lăsat şi un pachet de timbre şi aşa am început să scriu de