Ce-or fi zis ţăranii din Orhei văzând la televizor pe preşedintele lor că-şi duce calul la Moscova cu avionul, spre a-i face cunoştinţă cu Medvedev? Vor fi înmugurit de speranţă, fără îndoială, că le cresc pensiile, li se coace cucuruzul şi li se vindecă de la sine reumatismul. Mai ales că, în aceeaşi zi, fuseseră învitaţi la căminul cultural din sat să vadă un film. În loc să plătească biletul la intrare, li s-a plătit lor vizionarea documentarului "Atac asupra Moldovei"/50 de lei moldoveneşti au primit să vadă cum hoardele barbare din Chişinău, adăpate cu lei româneşti, dolari şi euro, drogate şi înarmate de agenturi, au pucit contra suveranităţii statului. Cam aşa se face pe-acolo campanie electorală.
Miercuri, 29 iulie, alegerile parlamentare din Republica Moldova vor stabili unde vor să trăiască locuitorii acestei ţări: într-o gubernie (ori mai curând moşie feudală) sau în Europa unită. S-a văzut, după scrutinul trecut şi mai ales după evenimentele ce i-au urmat, că alegătorii sunt puşi în faţa celei mai serioase opţiuni după desprinderea de URSS. Între dictatură şi democraţie, între stagnare şi progres, între izolare şi libertate de circulaţie, între trecut şi viitor. O luptă politică cu o asemenea miză este purtată de Putere cu toate mijloacele ce-i stau la îndemână. Cu armele propagandei, cu bani, cu armele forţei, cu mâna serviciilor secrete. Un teribil consum de energie, o fantastică risipă de resurse, te miri şi de unde le-or mai avea. La Chişinău se joacă acum o piesă de teatru kabuki, actorii mascaţi se schimonosesc de te umflă râsul, dacă n-ar fi de plâns.
Bunăoară, în ziua dramatică de 7 aprilie, când Chişinăul ieşise în stradă să denunţe fraudarea alegerilor, ofiţerii de Miliţie scoteau pietre din trotuar ca să spargă geamurile Parlamentului, generalul Vladimir Ţurcan trimitea ciracii să înfigă steagul UE pe clădirea Preşedinţ
