Era în plină vară, mai exact la 22 iulie 1920, când comisia de înfrumuseţare a oraşului Bucureşti, de pe lângă Primăria Capitalei, abia înfiinţată, a debutat cu scandal: a tăiat plopii din preajma statuii lui Mihai Viteazu de la Universitate, chelind spaţiul din jurul monumentului.
Sâmbătă 24 iulie, ziarul România nouă atacă neghiobia Primăriei printr-un articol fulminant semnat de Ion Minulescu: "Vandalisme oficiale: Primăria Capitalei taie cei patru plopi de la statuia lui Mihai Viteazu", articol ce avea să intre într-o cărticică, "Bucureştiul tinereţii mele...", care adună câteva dintre articolele jurnalistului Minulescu.
"Gestul comisiei acesteia ..., scria Minulescu, constituie un adevărat act de vandalism, dacă nu chiar o profanare. El nu poate fi motivat cu nimica decât cu completa lipsă de pregătire culturală a membrilor ce o compun şi care, în lipsă de altă activitate, care să poată cadra cu natura însărcinării ce le-a fost dată, pentru a-şi putea motiva diurnele primite, se exercită la acest sport nefericit, de a despuia Bucureştii atât de podoabele lui naturale, cât şi de amintirea solicitudinilor şi preocupărilor de frumos ale edililor din trecut, care, desigur, aveau şi alt creier şi alt suflet decât cei din momentul de faţă...".
POLITICĂ DE PARTID
Atitudinea lui Minulescu părea singulară, de vreme ce poetul scria la un moment dat: "În altă ţară gestul Primăriei Capitalei ar fi produs, desigur, protestări mai puţin platonice decât cele de la noi. În România, însă, unde politica de partid este prima şi unica preocupare a cetăţeanului, Bucureştii pot fi chiar distruşi până în temelii, «partidul nostru» să rămână în picioare". Nu vedem nici un motiv pentru care raţionamentul scriitorului n-ar fi valabil şi azi, după aproape 90 de ani: "oraşul aparţine tuturor cetăţenilor şi modificările ce trebuie să i se
