„Cu toţii responsabili, niciunul vinovat“ – pare a fi reacţia politicienilor români la Raportul pe justiţie al Comisiei Europene. Până când politicienii României – care au fiecare partea lor de vin㠖 nu vor reuşi să accepte şi să asume acest mesaj, România va fi mereu bombardată cu bile negre. Nu numai la justiţie.

Ca orice document-cheie şi îndelung aşteptat – aşteptare potenţată de atmosfera inconştient electorală în care a decis clasa politică românească să gestioneze criza –, Raportul de ţară privind justiţia, redactat de Comisia Europeană, a funcţionat şi de această dată ca un catalizator al capacităţii de reflecţie onestă şi de analiză lucidă deţinut de politicienii români. Ca de fiecare dată, şi din ce în ce mai evident şi îngrijorător în ultima perioadă, această capacitate s-a dovedit extrem de firavă. Majoritatea punctelor de vedere exprimate – de la şeful statului până la şeful PSD – au arătat strategii similare, cu semnul schimbat. În esenţă, politicienii români au făcut ce ştiu ei mai bine şi ce au învăţat de la înaintaşii lor: au arătat cu degetul spre adversar şi au evidenţiat meritele propriei contribuţii, scăpând, în mare parte, din vedere constatarea elementară a faptului că România nu şi-a atins nici în acest an obiectivul fixat, acela de a fi obţinut eliminarea monitorizării pe capitolul justiţie. Cei mai „abili“ au folosit şi corolarul acestei metode, anume asumarea demagogică a unei responsabilităţi colective, difuze şi, de aceea, nule la nivel real, individual. Pentru politicieni, Raportul a fost un prilej de etalare a suficienţei, incompetenţei şi nombrilismului care domină mediul politic românesc.

Reacţiile s-au împărţit în două mari categorii. Unii au recunoscut la nivel general – şi nerelevant, tocmai din această pricin㠖 tonul critic al Raportului şi avertismentele serioase, chiar dacă îndulcite în varianta finală a Raportu