Activitatea intensă a Finanţelor de a găsi surse variate şi masive de împrumuturi nu face decât să pregătească inevitabilul:

un deficit mult mai mare decât cel estimat. Deocamdată, costurile nu par să conteze.

Nu trece o săptămână fără să aflăm că Ministerul de Finanţe lucrează intens. Dacă nu se concentrează pe emisiuni de titluri de stat, atunci activitatea ministerului se orientează pe împrumuturi. A contribuit intens la marile acorduri de împrumut cu FMI, UE şi Banca Mondială; Trezoreria primeşte în aceste zile o primă tranşă de 1,5 miliarde de euro de la UE şi 300 milioane de la BM. Pe titlurile de stat, Finanţele au adunat alte 48 miliarde de lei, aşadar undeva la 10 miliarde de euro. Încă 1,2 miliarde de euro au intrat în urma împrumutului spectaculos şi bine realizat tehnic de la un consorţiu de bănci locale. E drept, din aceşti bani, cei din titlurile de stat sunt pe termen scurt, iar ceilalţi au fost în bună măsură utilizaţi pentru a rostogoli aceste credite pe o perioadă mai lungă. Cei din departamentele de specialitate ale Finanţelor încearcă să acceseze toate sursele de bani posibile. Pentru septembrie se anunţă o emisiune de eurobonduri pentru măcar 500 de milioane de euro.

În termeni profesionali, activitatea acestui departament al Finanţelor e remarcabilă. Cei de la minister au reuşit să obţină dobânzi de 5% pentru împrumuturi neaşteptat de bune. În termeni legali, desigur, activitatea e controlată de regula deficitului. Finanţele se pot împrumuta cu câţi bani au nevoie, dar în limita deficitului aprobat prin Legea bugetului. Adică 4,6% din PIB. În termenii PIB-ului, aşa cum era gândit în primăvară, asta ar însemna vreo 10 miliarde de lei, bani care la final de an nu vor trebui acoperiţi de toate celelalte venituri ale statului. Şi atunci, de unde acest apetit spectaculos, rulajul acesta financiar demn de orice agent de investiţii