După patru ani petrecuţi la Bucureşti, Iosef Govrin, amba­sadorul Israelului în România, era primit de Nicolae Ceauşescu pentru convorbirea de rămas bun. Întâlnirea, consemnată de ambasador în memorii, s-a petrecut la reşedinţa de vară a cu­plului Ceauşescu de la Snagov.

Indiferent de nivelul relaţiei bilaterale, cu asemenea ocazii, între gazdă şi musafir se schimbau amabilităţi, menţionân­du-se "aspectele pozitive" şi bu­nele intenţii ale părţilor. Cu patru ani în urmă, în septembrie 1985, cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare mar­când înce­putul misiunii în Ro­mânia, Ni­colae Ceauşescu îi produsese o bună impresie amba­sa­dorului.

"Feţele însoţitorilor preşedintelui, nota diplomatul, inclusiv a ministrului de Exter­ne, erau îngheţate. Nimeni nu scotea o vorbă. După ridicarea pa­harului şi schimbul de urări, am fost invitat la o convorbire per­sonală cu preşedintele. Mem­­­­brii corpului nostru diplomatic, care m-au însoţit la ceremonie, au stat lângă ceilalţi partici­panţi. Privi­rile tuturor erau în­drep­tate către noi. Ceauşescu s-a concentrat asupra a două subiecte. Primul - relaţiile co­merciale şi colaborarea econo­mică. (...) Al doilea subiect - procesul de pace în regiunea noastră. (...) Convorbirea s-a desfă­şu­rat într-o atmosferă relaxată. Ceau­şescu a creat în această convorbire, ca şi în celelalte, o at­mosferă de simplicitate care dădea impresia unei «discuţii între prieteni» care se cunosc de mult, imagine cu totul deosebită de cea pe care obişnuia să o întreţină în apariţiile sale pu­blice."

Dincolo de protocolul diplomatic, ultima întâlnire dintre Ceau­şescu şi ambasadorul Go­vrin se petrecea într-un moment prost pentru istoria relaţiilor româno-israeliene. Statul comunist de la Bucureşti avusese o relaţie privilegiată cu Israelul. În 1989, era singurul din regiune care întreţinea relaţii diploma­tice c