- Cultural - nr. 342 / 28 Iulie, 2009 Doar el este cel care, "sporind taina lumii", in "nepatrunsul ascuns" implora: "Dati-mi un trup,/voi, muntilor,/marilor…" Doar el, cel care spunea "Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat", simtea ca "Atata liniste-i in jur, de-mi pare ca aud/cum se izbesc de geamuri razele de luna…" Doar el isi indemna prietenii: "Veniti langa mine, tovarasi, sa bem!/Ha, ha!/Ce licareste-asa straniu pe cer?/E cornul de luna?/Nu, nu!/E un ciob dintr-o cupa de aur,/Ce-am spart-o de bolta/Cu bratul de fier". Doar el, cel care auzea cum "cocosi apocaliptici tot striga", el, "prietenul mic al taranii din sat", "La curtile dorului", dor insotit de "murmur de neam cantaret", langa "izvorul firav", "in Lancram subt razor", il aseza, in "Elogiul satului romanesc" (discursul de receptie la Academie), ca "centru al lumii", pe creatorul si pastratorul culturii populare, "purtatorul matricei noastre stilistice": taranul roman! Doar el, in "imnul mioritic" situa, ca o exemplificare lirica a acestei matci stilistice, viziunile metafizice ale urmatoarelor versuri populare, culese din Tara Oasului: " Foaie verde, grau marunt,/Cate flori sunt pe pamant/Toate merg la juramant./Numai spicul graului,/Si cu vita vinului,/Si cu lemnul Domnului/Zboara-n naltul cerului,/Stau in poarta raiului/Si judeca florile:/Unde li-s miroasele?" Intr-adevar, doar el, cel "mut ca o lebada", auzea, izbindu-se de geamuri, razele de luna! (Alocutiune rostita la a IX-a editie a Festivalului "Lucian Blaga") Lazar Ladariu - Cultural - nr. 342 / 28 Iulie, 2009 Doar el este cel care, "sporind taina lumii", in "nepatrunsul ascuns" implora: "Dati-mi un trup,/voi, muntilor,/marilor…" Doar el, cel care spunea "Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat", simtea ca "Atata liniste-i in jur, de-mi pare ca aud/cum se izbesc de geamuri razele de luna…" Doar el isi indemna prietenii: "Veniti langa