Impasul in care se afla acum clasa politica, in situatia de a nu mai asigura guvernarea tarii, impune ca ultima solutie de avarie un guvern de tehnocrati.

Sa ma explic.

Principalul argument pentru guverne formate din politicieni a fost sustinerea politica. Cum nu se intrevede, pe termen scurt si mediu, ca un singur partid sa mai castige alegerile parlamentare, ramanea doar solutia guvernelor de coalitie. Avem deja experienta aliantei D.A. si acum a celei formate din PD-L si PSD ca sa putem trage o concluzie clara: cel putin in prezent coalitiile de partide esueaza lamentabil in cea mai pura si ineficienta mahala damboviteana.

Experienta politica si parlamentara a tarilor in care functioneaza totusi coalitii la guvernare le-a dus probabil, dupa ani indelungati, la concluzia ca uneori pot fi lasate deoparte diferentele doctrinare si ideologice, in interesul cetatenilor.

La noi, interesul cetatenilor este pus in balanta cu reactii viscerale de tipul "ba pe-a matii", care, nu stiu cum se face, inclina aproape intotdeauna talerul spre mahala.

In plus, un guvern politic va avea intotdeauna in fata ochilor viitoarele alegeri si satisfacerea clientelei politice, de la lipitori de afise la contributori cu sume considerabile in campanii electorale.

Cum isi alege un partid demnitari? Are o lista cu sponsorii, in ordinea descrescatoare a sumelor, si o alta lista cu functiile, in ordinea descrescatoare a importantei. Ei bine, cele doua liste, puse una langa alta, reprezinta "politica" de cadre a partidului. Simplu.

La randul ei, clientela de partid are o clientela de rang doi, care are rude de rang trei si patru, actiunea continua pana la ocuparea ultimului post de portar bugetar. Are sau n-are competente, e al nostru si trebuie "aranjat".

Suprapunerea aceasta politic-stat in proportie