Un psihanalist serios ar putea depista în comportamentul primarului din Constanţa, efectele unei copilării încărcare de frustrări. Micul Mazăre a fost poate nevoit să înfrunte nu doar băşcălia colegilor şi a tovarăşilor de joacă pe seama numelui încă netransformat în renume, dar şi lipsa de performanţă a unei constituţii fragile, ceea ce face, în mediul acesta, ca subiectul să fie confruntat cu umilinţa de a fi printre ultimii aleşi în feluritele echipe constituite pe terenul de joacă. De regulă, personalităţile de acest tip compensează printr-o imaginaţie bogată: nepriceperea în stăpânirea mingii de fotbal se tranformă, în planul fanteziei, în virtuozitate. Mişcându-se mai greu pe uscat, micul Mazăre s-a imaginat un as al ambarcaţiunilor marine. Prost îmbrăcat în viaţa de fiecare zi, s-a autoproiectat în varii costumaţii carnavaliste. Silit să vieţuiască în mediul ostil al unei ţări cu ierni reci, şi-a proiectat propriul eu în peisajele exotice ale tărâmurilor de peste mări şi ţări. Cea mai importantă frustrare - cea fizică - s-a compensat, la adolescenţă, în opţiunea pentru gazetărie. Era modul în care putea să-i domine pe cei care-i amărâseră copilăria şi să-şi arate forţa ce fusese absentă în arena de trântă. În continuare, biografia viitorului primar al Constanţei pare desprinsă dintr-un manual de psihiatrie. Toate frustrările copilăriei şi adolescenţei s-au cuantificat într-un anume tip de comportament şi în diferite opţiuni. De aici pasiunea sa pentru sporturile nautice, pentru maşinile performante, pentru plajele argintii ale Copacabanei, pentru dansatoarele de samba şi pentru croazierele individuale de tip Bond pe marea din proximitate. Practic, odată devenit matur şi dobândind mijloacele prin care să-şi demonstreze superioritatea faţă de cei din jur, şi-a putut transpune în realitate fanteziile. Haina obligaţiilor de primar a început să devină tot mai incom