La finele sezonului 1994-1995, Politehnica Iaşi spera să promoveze în primul eşalon fotbalistic al ţării, după zece ani în care evoluase în Divizia B. Pentru a atinge acest obiectiv, ieşenii
La finele sezonului 1994-1995, Politehnica Iaşi spera să promoveze în primul eşalon fotbalistic al ţării, după zece ani în care evoluase în Divizia B. Pentru a atinge acest obiectiv, ieşenii au înfruntat în meciul de baraj de la Braşov pe Electroputere Craiova.
„Mersesem la meciurile craiovenilor să îi filmez pentru a le arăta elevilor mei cum joacă adversarul. Înainte de partida de la Braşov, am repetat traseele de joc zilnic, timp de două săptămâni. Eram o orchestră care cânta aceeaşi melodie”, îşi aminteşte Leonid Antohi, antrenorul de atunci al echipei de fotbal şi actualul preşedinte al clubului sportiv universitar Politehnica Iaşi.
Nu s-a băgat peste antrenor
În meciul cu Electroputere, Poli a aliniat o echipă cu o medie de vârstă de 21 de ani, în care şi-a făcut loc şi „responsabilul cu atmosfera”, respectiv Daniel Pancu, pe atunci un adolescent de 17 ani. Cu jumătate de oră înainte de final însă, oltenii conduceau cu 2-0.
„Prin minutul 65, finanţatorul de atunci al echipei, Dan Cârlan, a venit să stea lângă mine pe bancă. După meci mi-a mărturisit că fusese trimis să-mi spună să îl schimb pe Kereszi, care nu prea mişcase. Totuşi, nu şi-a permis să intervină peste antrenor, iar cinci minute mai târziu Kereszi a marcat din lovitură liberă”, povesteşte Antohi. Graţie golului egalizator marcat de Dobre, Poli a dus meciul în prelungiri şi apoi la loviturile de departajare. „Eram toţi în genunchi. Câmpeanu a apărat două lovituri şi astfel am reuşit să promovăm”, spune Leonid Antohi, care s-a referit şi la susţinerea din partea publicului.
„Pe lângă moldovenii care s-au stabilit sub Tâmpa, au fost în tribune 5.000 de suporteri, care au format u
