Selecţionerul dezvăluie câteva dintre principiile sale. El vrea de la jucători ambiţie, încredere şi entuziasm; susţine că disciplina şi seriozitatea se subînţeleg şi nu e adeptul vizionărilor prelungite.La 40 de ani, Lucescu junior calcă apăsat pe urmele tatălui său. După ce a promovat cu o echipă din liga secundă, Răzvan a devenit antrenorul echipei naţionale. Munca de selecţioner îi place, dar încă simte dorul antrenamentelor zilnice, a activităţii alături de fotbalişti. „Abia aştept convocarea pentru meciul cu Ungaria“, spune actualul selecţioner înaintea amicalului de la Budapesta, care va avea loc la 12 august.

Iulian Anghel

„Adevărul“: Avem sau nu nevoie de amicalul cu maghiarii?

Răzvan Lucescu: De ce să nu avem? Avem nevoie de cât mai multe jocuri şi mi-aş dori să am cât mai multe amicale. Dacă te referi la incidentele dintre suporterii români şi cei unguri, personal nu cred că se vor repeta astfel de incidente la meciul naţionalelor. Va fi însă ambiţie în rândul jucătorilor.

Ai discutat asta cu cei pe care i-ai vizitat în ultima perioadă?

Nu numai asta. Şi nu i-am vizitat ca să vorbesc cu ei. Oricum, ne auzim la telefon foarte des. Îi sun eu, mă sună ei, nu asta e problema. Scopul deplasărilor mele şi ale secunzilor a fost altul.

Care?

Am vrut să vedem mediul în care se antrenează ei, să discutăm cu antrenorii lor, să vedem ce probleme au. Sunt lucruri care nu se află de la televizor. Experienţa a fost utilă, am descoperit multe lucruri de care habar nu aveam, drept pentru care vom face un obicei din a merge după jucători. Plus că, făcând asta, fotbaliştii văd că în jurul lor este interes. Aşa îi ţinem şi în atmosfera echipei naţionale, pentru că între meciuri sunt perioade mari de timp în care ei se concentrează numai la echipa de club.

@