Am ales calea ferată pentru a ajunge în satul natal al scriitorului, fost Haimanale, acum comuna I.L. Caragiale din judeţul Dâmboviţa. O alegere prea puţin inspirată, ţinând cont de prognoza meteo pentru duminica aceea.
Nici cu maşina pe soşeaua dintre Ploieşti şi Târgovişte nu e mai uşor, aveam să constatăm la întoarcere. E unul dintre cele mai proaste drumuri din ţară. Pe parcursul celor câteva ore pe care le-am petrecut la Haimanale, am tot întrebat în stânga şi-n dreapta pe cei câţiva oameni pe care i-am întâlnit dacă au auzit ceva de vreo lucrare de reabilitare a drumului. Unii au râs, alţii s-au strâmbat sau ne-au privit cu milă, iar alţii s-au uitat la noi de parcă ne-ar fi plutit peştişori exotici între urechi. Ceea ce, pe la sfârşitul aventurii în satul lui Caragiale, nu era chiar atât de departe de adevăr.
PLOIEŞTI SUD, LINIA A DOUA
Aşa că, într-o întunecată dimineaţă de duminică, ne-am urcat în trenul ce aştepta la linia a doua a Gării Ploieşti Sud. Trenul e tras până la Târgovişte de o locomotivă diesel pe care scrie "Viteza maximă 100 km/h", una dintre cele mai reuşite glume din zona Gării Ploieşti Sud. Sunt 50 de kilometri până la Târgovişte, iar trenul, ruginit, murdar şi inconfortabil, îi parcurge în aproape două ore, cu o medie de aproximativ 25 de kilometri la oră.
Comuna I.L. Caragiale e cam la jumătatea distanţei, după câteva halte şi minigări denumite Crângul lui Bot, Crângul lui Tei, Târgşoru Nou şi Zalhanaua. Potrivit navetiştilor care şi-au tocit anii şi turul pantalonilor pe băncuţele din muşama maro, trenul circulă în această stare deplorabilă de decenii bune. Şi totuşi reuşeşte încă să nu se dezmembreze când locomotiva se opinteşte să pornească. De altfel, locomotiva însăşi cedează destul de des. În urmă cu câţiva ani, ne-a povestit un călător, locomotiva de care er
