Prin gura slobodă a cărătorului bugetar de lumină sfântă Gheorghe Flutur, detergentul de urgenţă al Elenei Udrea, finanţatoarea megalomaniilor desfăşurate pe plaiurile bucovinene, ieri am aflat principiul (fie el şi teoretic) de funcţionare a coaliţiei PD-L-PSD. Indiferent cât de strigător la cer ar fi comportamentul unui ministru sau cât de mare e scandalul public generat, demnitarul trebuie să dea seama - înainte de ipotetica prezenţă în faţa instituţiilor statului - la staborul coaliţiei. Pentru fostul FSN, reunit la ciolan şi poreclit coaliţie de criză, nu contează dacă se calcă pe Codul Penal ori se dă de-a dura cu banii din bugetul tot mai străveziu. Oricare dintre ai lor se supune în primă instanţă judecăţii ţigăneşti. Abia după aceea, dar numai dacă lotrii-n costume Armani nu pică la pace între ei peste căpăţâna împricinatului, se permite accesul instituţiilor plătite din bani publici la augusta persoană a subiectului uman pus în discuţie.

Controlul instituţional trebuie să dispară definitiv şi irevocabil de pe teritoriul României. Doar d'aia s-a făcut măreaţa alianţă stânga-dreapta. Promisiunea liberală a statului minimal păleşte cu timiditate în faţa mostrei pedelisto-pesediste de nesimţire şi tupeu. Plătitorul de taxe şi impozite, care munceşte ca înecatul ca să ţină-n spate o liotă de îmbuibaţi şi de acoliţi ai acestora ("capitalişti" pe banii statului fără să lase-n urmă măcar vreun crâmpei de infrastructură), nu trebuie să mai aibă vreun drept. El trebuie spoliat milimetric, jumi-juma, după algoritm, de banda hulpavă a răpitorilor. Nici de cârâit nu mai e loc în uniunea cumetriilor cnezatelor şi voievodatelor de jaf şi japcă. România de azi funcţionează pe principiul "plăteşte şi taci". Oricine iese din rândul muţilor cu capetele plecate e executat rapid şi fără somaţie. Poporul nu are voie să aibă exemple vii, ci doar excepţii regretabile. C