Apelul lui Emil Boc catre PSD este, pe fond, cat se poate de corect si de justificat. Atat doar ca este perfect inutil, pentru ca in acest moment PSD si PD-L depind unul de celalalt exact la fel de mult pe cat se urasc.
"Acum, in ceasul al 12-lea, pana nu este prea tarziu, le cer colegilor de la PSD sa rezolve problemele romanilor. Le cer colegilor de Coalitie ca prioritatile romanilor sa devina si prioritatile PSD.
Le cer partenerilor de Coalitie sa ne fie alaturi pentru a realiza legea salarizarii unice, sa realizam reforma sistemului educational, a sistemului de pensii, sa fie alaturi de Romania pentru a face din tara noastra o tara exportatoare de produse alimentare si sa mergem pana la capat cu procesul de descentralizare.
Daca aceasta coalitie nu isi indeplineste menirea, toata clasa politica va pierde", a spus Emil Boc.
Foarte corect. Dar se indoia cineva ca PSD este un partid profund antireformist si esentialmente clientelar? Atunci cand a semnat parteneriatul pentru Romania, dl. Boc credea ca social democratii vor la guvernare pentru a contribui in mod profesionist si onest la trecerea crizei?
Credea dl. Boc ca PSD doreste sa reformeze educatia in ale carei mlastini infloresc interesele clientelei social democrate si chiar ale fruntasilor partidului? Credea domnia sa ca PSD doreste sa reformeze sistemul de pensii cat timp majoritatea beneficiarilor pensiilor de lux sunt protejati ai PSD si au capatat privilegiile in timpul unei guvernari social democrate?
Se indoia Emil Boc ca alianta PSD-PNL va functiona perfect ori de cate ori interesele electorale antiBasescu vor cere acest lucru? Se astepta dl. Boc in decembrie sa aiba in PSD, campionul limbajului dublu si al oportunismului , un partener onest si loial?
Esecul previzibil
Mi-e greu sa cred ca dl. Emil Boc este a
