Oamenii ar trebui să realizeze că banii nu te fac nemuritor şi că poţi pierde totul peste noapte. A început vindecarea de criză. Data de 23 iulie este ziua în care economia SUA a făcut primul pas spre însănătoşire. Indicele bursier Dow Jones a trecut de 9.000 de puncte. Ca să vă faceţi o idee, în 2007 atinsese 12.000 de puncte, iar în cele mai pesimiste zile de la sfârşitul anului 2008 se zbătea în jurul cifrei de 7.000 de puncte. Tot la 23 iulie, barometrul pieţei imobiliare americane, publicat în acea zi, arăta că preţul mediu al locuinţelor crescuse pentru a treia lună consecutiv. Aceste date veneau după ce analiştii din Hong Kong anunţaseră că economia locală ieşise din recesiune datorită rezultatelor excelente obţinute de companiile de medicamente şi cele de microtehnologie. Asta se întâmplă în lume, încrederea revine, preţul petrolului  începe să crească, iar câteva bănci anunţă profituri de miliarde.

Încrederea revine, dar nu şi în România. E acelaşi scenariu, dar invers. Dacă în 2007, când toată lumea era îngrijorată de prăbuşirea fără precedent a economiei mondiale, la Bucureşti, politicienii se băteau să apară la televizor ca să anunţe că nu există criză şi că cei care vorbesc despre ea sunt cel puţin răuvoitori, astăzi, când lumea dă semne de optimism, în România domneşte cel mai negru pesimism. Urmărind comportamentul politicienilor pe parcursul crizei, observăm cât de puţin sunt pregătiţi să facă faţă provocărilor lumii moderne. În loc să fie cu un pas înainte, iar deciziile politice să fie orientate spre viitor, clasa politică şi o parte din oamenii de afaceri joacă într-o piesă ieftină, plină de lamentaţii şi dialoguri fără orizont.

Mediul de afaceri se va îmbunătăţi şi în România cam într-un an. Atât a durat şi trecerea de la starea de negare a crizei la cea de acceptare. Probabil că începând cu 2010 investitorii se vor înt